Documents

337565698-Constantin-Kiritescu.pdf

Description
I ISBN 973-29-0048-2 _____ i ' INTRODUCERE Monumentala sinteză Istoria războiului pentru întregirea României. -*ã I 1916—1919, elaborată ele Constantin Kiriţescu în anii imediat minatori înclie- I ierii primului război mondial, aflată acum la cea de-a treia ediţie, a fost accep- I tată deja de numeroşi cititori, admiratori şi specialişti, ca parte meritorie din i marea « carte a neamului » românesc, păstrîndu-şi
Categories
Published
of 655
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  I ISBN 973-29-0048-2  i  ' INTRODUCERE Monumentala sinteză  Istoria războiului pentru întregirea României.  -*ã   I 1916—1919 , elaborată ele Constantin Kiriţescu în anii imediat minatori înclie-   I ierii primului război mondial, aflată acum la cea de-a treia ediţie, a fost accep-   I tată deja de numeroşi cititori, admiratori şi specialişti, ca parte meritorie din I i marea « carte a neamului » românesc, păstrîndu-şi în cea mai mare parte actua litatea, în pofida progreselor ulterioare ale istoriografiei, datorită rolului ce l-a   ■ avut şi îl păstrează încă în nutrirea conştiinţei naţionale. Ca primă sinteză   I consacrată evenimentelor ce s-au constituit în războiul eliberator şi, totodată,   fin  marele război de apărare a patriei române , ea s-a adresat minţii şi inimii celor   care au salvat şi întregit legitim România, fiilor şi nepoţilor acestora. Or, tocmai   Iaceastă calitate, ca şi rezistenţa ideilor salo fundamentale la scurgerea timpului   şi în faţa noilor cuceriri ale istoriografiei motivează şi asigură longevitatea   operei lui C Kiriţescu. După apariţia primei ediţii, autorul a continuat munca   de înnoire cu spirit critic şi acribie a textului operei sale. Dovada cea mai con-   Ivingătoare în acest sens este ediţia de fată, a cărei pregătire el a inclieiat-o,. din -   punctul său de vedere, în ăntTÎ IfTiO. Ea preziut;i n '«ã deosebi-i -'abile in   raport cu ediţiile precedente : .Completarea informaţiei în funcţie de noile cer-   | cetărij^ introducerea de noi subcapitole; reelaborarea unor vechi capitole;nuan ^area şi curăţarea de « zgura » epocii în care au fost elaborate primele două   I ediţii a unora dintre opiniile sale. în istoriografia românească opera lui   IC. Kiriţescu şi-a dobîndit un loc Rstinct şi durabil, chiar dacă astăzi dispunem   de mai multe sinteze consacrat participării României la marea conflagraţie   din anii 1914—1918. Specialiştii continuă să i se adreseze cu interes şi lectorii   Isă o parcurgă cu plăcere şi pioşenie, inspirată do faptele politice şi militare ale   strămoşilor, de măiestria evocării epopeii eroice din anii cumpliţi ai marelui   război.C. Kiriţescu şi-a scris cartea ,,pentru publicul mare, în special pentru   I tineret” — cum sublinia el. Mai cu seamă din această cauză „ea trebuie să se   I adresez sufletului românesc”, căci „jertfele şi durerile pe care războiul le-a   I cerut neamului nu pot fi răsplătite numai prin cîştiguri materiale, dar prin   I răscolirea celor mai nobile coarde ale acestui suflet”. Din aceste motive, cartea   I trebuia să fie înainte de toate „o lucrare de sinceritate”, „să spună adevărul, I chiar dacă e dureros sau jignitor pentru amorul nostru propriu naţional...” I TJrmîndu-se această cale în elaborarea operei, „citirea ei va deştepta adeseori   I mîndrie, de multe ori însă umilire şi amărăciune. Aşa a fost istoria noastră de   (veacuri. Dar cunoştinţa exactă e necesară în orice materie...”, conchide   |C. Kiriţescu. Cred, preciza autorul cu îndreptăţire, că astfel ,.am făcut  operă   I  patriotică”,  deoarece „patriotismul adevărat nu constă în linguşirea amorului 1  propriu naţional si in ascunderea adevărului”. Motivaţia întregii salo munci şi,   totodată crezul său, C. Iviriţescu le-a sintetizat remarcabil si memorabil în   1922 : „Datorăm miilor de eroi, morţi pentru a ne face o patrie mare şi liberă,   străduinţa obştească pentru a croi neamului românesc în viitor un drum mai   fericit, inspirat din gloria trecutului, dar fără de greşalele lui”.*Mai presus de considerentele mai sus menţionate, se impun însă atenţiei   tezele fundamentale emise de autorul  Istoriei războiului pentru întregirea nea  mului  a căror rezistenţă la confruntarea cu scurgerea timpului este neîndoiel nică. Construindu-şi opera, 0. Iviriţescu a avut de fapt în vedere „preistoria”   evenimentelor şi proceselor din anii 1914 —1919, marele război al românilor,    în context general ca „probă a vitalităţii unui popor”, ca „examen de energie   pe care l-a depus” si rezultatele acestuia.Abordînd unele probleme fundamentale alo istoriei românilor dintr-o   mare etapă care a precedat războiul mondial, cu tristeţe justificată şi tot odată cu credinţă faţă do adevărul istoric, C. Iviriţescu notează : „Realizarea   idealului nostru naţional a fost multă vreme considerată ca un vis frumos, între zărit în negura unui viitor îndepărtat. Prea eram mici şi slabi, si prea puternici   erau opresorii. Slăbiciunea noastră ne silise chiar să facem legămint de alianţă   cu unul din ei — Austro-Ungaria,  n.n.  — , şi să jertfim, sub această silită prie tenie, îndatoririle noastre frăţeşti”. Pe de altă parte, „tratatele internaţionale,   nesocotind drepturile şi dorinţele românilor, au creat în veacul XIX o Românie*   mică... O jumătate din neamul românesc era lăsată afară din hotarele lui   fireşti”. Provinciile româneşti „se găseau sub jug străin ca rezultat al unor   nedreptăţi multiseculare, ori ne fuseseră smulse mai de curînd prin violentă şi   fraudă”.Teza fundamentală a cărţii lui C. Kiriţescu constă în aceea că, folosind    împrejurări istorice favorabile şi înfruntînd cu vigoare şi inteligenţă adversită ţile şi obstacolele din primele decenii ale secolului al XX-lea, românii şi-au    înfăptuit prin ascuţimea minţii, tăria braţului şi uriaşe sacrificii de sîngo şi do   bunuri materiale idealul multisecular al eliberării de sub stăpînire străină şi al   regrupării într-un stat naţional unitar. Acest ideal era legitim, iar acţiunea prin   care a devenit o realitate politică a avut un caracter drept, profund progresist,   căci a fost gîndită, susţinută şi realizată de către un întreg popor. Cum celelalte   teze susţinute do C. Kiriţescu le vom menţiona în paginile ce urmează, ne vom   limita aici să relevăm şi cîteva dintre semnele de întrebare ce ai* putea apare   cititorului de astăzi al cărţii, căci, ca în cazul oricărei opere însemnate a căroi   emanaţie de lumină este mare, apare adesea şi „umbra”. Aşadar, concepţia   istoricului aflat în atenţia noastră evidenţiază şi unele limite, rezultate in evitabil din formaţia de care a beneficiat. Astfel, semnificaţia istorică profundă   a luptei maselor populare diu Rusia sau Ungaria pentru socialism pare a-i fi   scăpat. Unele limite se relevă, de asemenea, şi în acceptarea şi susţinerea tezei   potrivit căreia, în gigantica luptă pentru reîmpărţirea lumii între marile puteri,   care a reprezentat fondul confruntării politico-militare din anii 1914—1918,   „puterile aliate şi asociate au luptat între altele pentru a aşeza dreptul de egali tate al statelor mici şi mari”. Această afirmaţie ar putea fi îndreptăţită dacă   s-ar referi exclusiv la micile puteri, nu însă şi la „marii” aliaţi şi asociaţi.*Jumătatea de veac care a premers primului război mondial a fost domi nată de dinamica economico-socială specifică «erei industriale » şi noile salo o  ritmuri, do «decolaje » ecouomice, de extinderea relaţiilor capitalisto către   limitele geografice ale planetei, de procesul trecerii de la capitalismul liberei-   -concurento la monopol şi imperialism şi, inevitabil, de lupta pentru împărţirea   şi reîmpărţirea lumii între marile puteri. Pe acest fond, contradicţiile politice   dintre statele europene, antagonismele crescînde generate si întreţinute de   concurenţa comercială şi rivalităţi coloniale au stimulat considerabil pregăti rile în vederea unor conflicte militare. Perioada 1871 —1914 a fost incontestabil   (r’“Şpbca constituirii sau a dezvoltării maxime a marilor imperii multinaţionale   moderne şi, în acelaşi timp, vremea formării alianţelor noliticţbmilu are agre sive, caro au scindat Europa şi lumea înj3h'>TV>-ulTrArs:<x -^Frinla AliantJ dintre   Germania, Austro-Ungaria şi Italia, şjfTripla înţelegereîfmtre Franţa, Rusia   si Anglia. Aceste decenii finale ale epocii moderne Tcrr^oSt dominate, totodată,   de problema naţională, de lupta de eliberare a popoarelor subjugate şi pentru   formarea de state independente şi unitare, ceea ce a constituit unul dintre   principalele «puncte nevralgice » ale situaţiei internaţionale.)în asemenea împrejurări, declanşarea primului război mondial in vara   amnui 1914 a constituit rezultatul firesc al unei evoluţii istorice accelerate,   tulburi şi pline de antagonisme a lumii caxntaliste si, totodată, expresia crizei   generale în care intra această lume. Reprezentînd în fond continuarea cu alte   mijloace a politicii imperialiste antebelicele reîmpărţire a lumii, conflagraţia   mondială nu putea fi şi nu a fost, pentru statele capitaliste dezvoltate, care au   pregătit-o jd declanşat-o, decît un război imperialist. Dar, acest război a avut   totuşi şi o componentă generată de evoluţii social-politice şi naţionale mai vechi   şi favorizată de antagonismele dintre marile puteri — lupta pentru apărarea   sau cucerirea independenţei politice, războiul populai’ şi naţional de desăvir-   şire a unităţii naţionale şi statale, cum a fost războiul sîrbilor, muntenegrenilor,   românilor ş.a. — , care nu avea nimic comun cu ţelurile imperialiste ce şi-au   pus pecetea asupra caracteridui general al conflictului şi care, în acelaşi timp,   neputînd schimba acest caracter de ansamblu, a constituit un fenomen istoric   progresist cu conţinut burghezo-democratic. încă în ajunul izbucnirii conflictului mondial, profitinil de rivalităţile   dintre cele două mari tabere imperialiste din Europa, trecînd peste teamă f&ţă   de politica expansionistă a ţarismului rus, România a început să renunţe la   politica sa progermană şi proaustriacă şi s-a orientat către o politică de apro piere de Franţa şi Rusia^Cauzele acestei reorientări rezidau in voinţa generală   exprimată de români de â se realiza o concordanţă între interesele naţionale   legitime — eliberarea românilor din Austro-TJngaria şi desăvirşiiea unităţii   statului naţional —şi soluţiile politieo-diplomatice noi, oferite de realitatea   internaţională îndeosebi în cursul şi în urma crizei balcanice din 1912—1913.   Criza din vara anului 1914 şi evenimentele care i-au urmat au înlesnit şi sti mulat acest process de jţ .mai mult cu cit problemaTransilvaniei constituia deja preocuparea majoră a cercurilor conducătoare si a   opiniei publice româneşti/preeum şi o cauză de fricţiuni permanente eu monar hia habsburgică. Printre numeroasele obstacole care stînjeneau înfăptuirea   unei schimbări rapide şi radicale de orientale în politica internaţională erau   vechiul tratat de alianţă politico-militară defensivă încheiat cu Austro-Ungaria   si Germania în 1883, precum şi opţiunea regelui Carol I şi a unor cercuri poli tice pentru continuarea bunelor relaţii româno-austro-germane. în contextul   evoluţiilor politice internaţionale din vara, anului 1911. dominate evident de   voinţa austro-germană de a declanşa un « război preventiv » împotriva Serbiei   şi, eventual, a statelor care ar fi sprijinit-o, urmărind evitarea unui război   local sau generalizat în Europa, zdrobirea statului şi poporului sîrb prieten, 3

2597435

Jan 15, 2018
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks