Documents

Atestat bolile respiratorii ale pasarilor

Description
bolile respiratorii ale pasarilor
Categories
Published
of 15
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  Argument  Necesitatea unui diagnostic rapid al bolilor respiratorii ale păsărilor, apărute în unitaile ț de cretere fie ele industriale, fie gospodareti, a ridicat ponderea unui diagnostic ș ș morfopatologic i a unui diagnostic clinic, la un nivel superior. Specialistul veterinar de astăzi ș trebuie să fie atât un bun clinician, dar i un bun morfopatolog, care prin necropsiile zilnice pe ș care le efectuează să aibe permanent în faă potenialul patogen existent în unitatea de cretere. ț ț ș Se va putea înarma astfel cu tot arsenalul de măsuri preventive si curative pentru ca o eventualăizbucnire de boală să fie rapid lichidată i pierderile să fie cat mai reduse. În combaterea bolilor  ș respiratorii ale păsărilor, fie ele infecioase, fie parazitare, tehnicianul veterinar trebuie să ț urmarească aplicarea regulilor de igienă si alimentaie corespunzătoare unei exploatări raionale ț ț i economice. Pentru a preciza dacă un animal este sau nu bolnav i de ce afeciune suferă, se cer  ș ș ț de la îngriitor orice lămuriri cum ar fi! -Când i cum a observat înbolnăvirea? ; -Dacă mai sunt  ș in jur i alte animale bolnave? ; -Cum s-a intervenit? ș   dică date antecedente de istoric al boliice poartă numele de anamneză, ele ne dau uneori un spriin preios în stabilirea diagnosticului i ț ș al prognosticului. În acelai timp, animalul este contenionat în scopul de a permite examinarea ș ț sau este investigat clinic prin metode curente cum ar fi! inspecia, palpaia, percuia, ascultaia i ț ț ț ț ș termometria. #neori sunt necesare i alte examene speciale, examene de laborator. $etaforic ș vorbind, sănătatea animalelor influenează într%o măsură considerabilă sănătatea umană. adar  ț ș este imperios necesar ca păsările domestice si produsele lor să fie crescute, întreinute i ț ș  procesate după toate normele igienice i sanitar%veterinare în vigoare. &ucrarea de faă '(olile ș ț respiratorii ale păsărilor) dorete să fie o sinteza a elementelor indispensabile de cunoatere în ș ș domeniul patologiei, semiologiei i terapeuticii respiratorii a păsărilor. *acă nu am reuit să ș ș redau totul, să nu uităm că noul apare în fiecare zi i în patologie ca în orice domeniu al vieii. ș ț Patologia de astăzi nu mai seamănă cu cea de ieri i cu sigurană patologia de mâine va fi alta ș ț faă de cea pe care o cunoatem astăzi. ț ș  Bolile respiratorii ale păsărilor Cap. I VIROZE RESPIRATORII AVIARE1.Laringotraheita ine!ioasă a păsărilor Lar#ngotra!heitis Ine!tiosa A$ium% ț Etiologie& +ste produsă de un virus cu mărime de -%-- mm, virusul se cultivă înembrionul de găină de /%0 zile, prin inocularea materialului virulent pe cale corioalantoidiană.*e asemenea, se cultivă în culturi de esuturi 1celulele aparatului respirator, celulele renale2. În ț embrionul de găină produce pe alantocorion leziuni caracteristice de mărimea unui bob de mei.În celulele epiteliale din mucusul traheal i laringian de la păsările bolnave ca i în epiteliile ș ș ectodermice ale embrionului de găină pe care s%a cultivat virusul, se constată prezena de incluzii ț intranucleare colorabile cu soluia 3iemsa 1incluziile Seifried2. 4irusul nu aglutinează globulele ț roii de pasăre, nici nu formează în organism anticorpi fixatori de complement. 5ezistena ș ț virusului este slabă in condiiile mediului exterior. Sub formă de mucus traheal, virusul este ț distrus la temperatura camerei până în - zile, la lumina solară directa în 6%7 ore. În cadavre, putrefacia îl distruge foarte repede. ț Re!epti$itate& În mod natural sunt receptive găinile si fazanii, celelalte păsări, precum i ș animalele de laborator sunt refractare la infecie. 8ineretul aviar în vârstă de 9% luni este mai ț sensibil. În mod experimental, boala poate fi reprodusă prin badionarea laringelui, a mucoaseiconunctivale sau cloacale cu material virulent constituit din broia al mucoasei traheale de la o pasăre bolnavă. 5eceptivitatea păsărilor este mărită i boala capătă o extindere mare prin ș aciunea unor factori favorizani! carenele alimentare i vitaminice, in special hipovitaminoza , ț ț ț ș supraaglomerarea în adăposturi 1mai ales în sistem de cretere în baterii2, excesul de umiditate, ș frigul, transporturile obositoare, parazitismul intestinal, reaciile postvaccinale după diferite ț imunizări active, asocierea cu alte boli 1*ifterovariola, :olera2. Păsările trecute prin boalăcâtigă imunitate. +le transmit anticorpi prin vitelus, astfel ca puii eclozionai din astfel de ouă ș ț au o imunitate pasivă până la 9%- zile, rezistând la infecie. ț Surse 'e ine!ie& ț Sursele de infecie sunt păsările bolnave i cele trecute prin boală, ț ș care rămân purtătoare i eliminatoare de virus timp îndelungat 1până la ;-- zile2. stfel se ș explică apariia an de an a bolii în unele ferme avicole. $ateriile virulente sunt mucusul traheal, ț  bronhic, etaul, secreiile conunctivale. Pe coaă ouălor i în ouăle provenite de la găinile ț ș infectate nu s%a putut pune în evidenă prezena virusului. <ontaminarea se face direct prin ț ț coabitare între păsările bolnave sau eliminatoare de virus i cele receptive. 8ransmiterea prin ou ș nu se face. <ontaminarea poate fi i indirectă, prin păsările refractare la infecie i personalul de ș ț ș  îngriire a păsărilor. *e asemenea obolanii pot fi transmiători 1vectori2 ai virusului. <alea de ș ț infecie este calea respiratorie, prin stropii viruleni inhalai o dată cu aerul. Se admite i ț ț ț ș  posibilitatea infeciei pe cale digestivă, prin apă i alimentele contaminate. +xperimental infecia ț ș ț se realizează prin badionarea mucoasei conunctivale sau laringiene. Patogene(ă& 4irusul pătrunde prin mucoasa nazală sau bucală. +l are o afinitate pronunata pentru mucoasa traheală, unde se multiplică, producând inflamaia acestuia. Prin ț ț intervenia germenilor microbieni secundari de la suprafaa mucoasei respiratorii, procesul ț ț inflamator iniial se complică, agravându%se. ț Epi(ootologie& (oala apare în tot cursul anului, dar mai ales toamna =i iarna. >recvena ț mai mare în sezonul de toamnă se explică prin completarea efectivului matca cu păsări tinerereceptive la infecie, introduse în efectivul de păsări adulte, trecute prin boală i ca atare ț ș  purtătoare de virus. <aracterul staionar al bolii, de la an la an, cu frecvenă maximă toamna, se ț ț explică prin existena purtătorilor de virus i nu prin persistena virusului în mediul exterior. ț ș ț (oala evoluie enzootică, fără tendine de răspândire în alte ferme la distană, în afară de cazul ț ț ț când se scot păsări eliminatoare de virus, pentru completarea efectivului. *e fapt, în modulacesta, prin păsări purtătoare de virus, se introduce infecia în ferma indemnă. ț Simptomatologie& ?ncubaia naturală este de 6%0 zile. În infecia experimentală ț ț incubaia este mai scurtă =i variază după calea de inoculare. (oala evoluează sub formă acută, ț subacută =i cronică. )*orma a!ută hemoragi!ă%&  se întâlnete la începutul epizootiei. +a începe cu febră ș  puternică 199 grade <2, inapetenă i sete puternică@ prostraie, cianoza mucoaselor aparente, a ț ș ț crestelor i a bărbielor. În scurt timp apar tulburări respiratorii grave% dispnee puternică. În ș ț momentul inspiraiei pasărea îi ridică i îi întinde capul cu ciocul larg deschis, percepându%se ț ș ș ș un zgomot de glu%glu i un fel de ipăt plângător@ în expiraie capul se lasă în os, cu ochii ș ț ț închii, până când ciocul atinge solul. Păsările strănută puternic, sunt cuprinse de o tuse ș spasmodică. Îi scutură cu putere capul, eliminând un eta mucos, sanguinolent, uneori chiar  ș chiaguri de sânge sau sânge lichid. În cazurile mai uoare se constată numai o respiraie ș ț horcăitoare, raluri în timpul respiraiei i tuse. $oartea se produce în decurs de 0%9 zile, în ;-% ț ș /-A din cazuri, prin asfixia produsă de chiagurile de sânge care obstruează laringelui, prinedemul laringotraheal sau prin toxiemie. În cele mai multe cazuri însă simptomele sunt mai puin severe, manifestându%se prin dispnee, raluri traheala, tuse, ciocul întredeschis. ț )*orma su+a!ută&  manifestările respiratorii sunt mai benigne. Păsările pot elimina, întimpul strănutului sau tusei, un exudat consistent sau pseudomembrane. #nele păsări prezintă uncatâr oculo%nazal i chiar sinuzită infraorbitară sau oftalmie purulentă. (oala se poate constata i ș ș  la puii tineri, de -%0- zile, cu semne de conunctivită i diaree gravă. *urata acestei forme este ș de B săptămâni, cu mortalitate de -%;A@ la puii tineri mortalitatea se ridică la ;-%--A. )*orma !roni!ă&  poate apărea de la început, ca atare, sau ca urmare a formei subacute.Se întâlnete de regulă spre sfâritul enzootiei. Se manifestă prin respiraie dispneică, bucală, ș ș ț siflantă, cu prezenă de pseudomembrane traheale, cu caracter cazeos, la orificiul traheal. ț +xudatul se mulează sub formă de manoane de%a lungul traheei, producând obstrucia laringelui ș ț i moartea prin asfixie. *urata bolii este de %,0 luni, cu o mortalitate de ;A. Se pot constata i ș ș forme benigne de boală, cu tulburări respiratorii puin accentuate, asemănătoare altor boli ț respiratorii ale păsărilor. &a păsările ouătoare are loc o scădere a ouatului, în medie pe efectiv cu0A, uneori însă până la ;-A. 8oate formele clinice de boală pot evolua, simultan sau succesiv,în cursul unei enzootii. ,o'ii!ări anatomopatologi!e & În forma acută se constată o traheită hemoragică!mucoasa este tumefiată, cu pete i un mucus sanguinolent la suprafaă, uneori coaguli de sânge. ș ț În forma subacută se observă o laringotraheită! mucoasa este edemaiată, cu un exudat fibrinos ț la suprafaă. În forma cronică se constată pseudomembrane cazeoase în faringe, laringe i trahee. ț ș În examenul histopatologic se constată incluziuni intranucleare, în celulele epiteliale alemucoasei laringelui i traheei, colorabile în roz prin metoda 3iemsa prelungită 1 Seifried, /B2. ș +le se constată uor în faza iniială a bolii, până nu s%a produs alterarea pronunată a mucoasei, ș ț ț observându%se frecvent în forma acută de boală rareori în cea cronică. ceste incluziuni se potconstata însă i în epiteliile pleoapelor i ale bronhiilor. Într%un nucleu se constată de regulă o ș ș singură incluziune rotundă, ovală sau neregulată, ocupând aproape umătate de nucleu1PoliaCova, /;2. În general, mai ales în formele acute i subacute, modificările ș anatomopatologice, macroscopice i microscopice sunt caracteristice i precizează diagnosticul. ș ș -iagnosti!& *atele epizootologice i anatomoclinice permit un diagnostic în formele ș acute i tipice. În formele mai puin grave i cronice, diagnosticul clinic este dificil sau imposibil ș ț ș din cauza asemănării cu alte boli respiratorii. &aringotraheita infecioasă afectează rareori puii ț tineri, dei acetia sunt sensibili la infecie cu virusul &8?. Scăderea ouatului în &8? nu este aa ș ș ț ș de accentuată ca în pseudopestă, nici chiar ca în bronita infecioasă a găinilor. Pseudopesta ș ț aviară, forma respiratorie, este mai difuzibilă, scăderea ouatului mai pronunată, în multe cazuri ț există sindrom digestiv i nervos. (oala poate fi confirmată prin izolarea virusului i ș ș identificarea lui prin reacia : i ?: . *ifterovariola aviară prezintă leziuni cutanate, ț ș  pseudomembranele se găsesc mai ales pe mucoasa bucală, iar după detaarea lor mucoasa apare ș sângerândă. (ronita infecioasă, la găinile adulte, prezintă un sindrom respirator mai puin ș ț ț accentuat, iar la păsările peste vârsta de 0 luni, de regulă, nu se înregistrează mortalitate. Înschimb la puii până la vârsta de - zile boala are un tablou clinic destul de caracteristic.
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks