Documents

Bazele Procesului de Integrare Europeana

Description
jkutfutesuybliugitfl
Categories
Published
of 3
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  Bazele procesului de integrare europeana - care a dus la aparitia actualei structuri a Uniunii Europene - au fost puse in 1950  de catre Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta si Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei. Jean Monnet a propus ca productia de carbune si otel a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism comun. Ideea a fost preluata de Robert Schuman, care mers mai departe si a propus crearea unei comunitati de interese pasnice dintre Franta si Germania, deschisa si altor state europene. In aprilie 1951  - 6 state - Franta, Republica Federala Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg - au semnat Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) . Desi CECO isi incepe activitatea in 1952, Piata Comuna a Carbunelui si Otelului devine functionala incepind cu anul 1953,  cind cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative la otel si carbune. In 1952  statele CECO semneaza un tratat prin care infiinteaza Comunitatea Europeana de Aparare (CEA) . Aceasta initiativa esueaza ca urmare a refuzului Parlamentului Frantei de a ratifica tratatul. Acest esec a afectat negativ procesul de integrare europeana. Relansarea ideei de integrare europeana se petrece in 1955 , cind la Conferinta de la Messina, cei sase membri ai CECO au ajuns la concluzia ca productivitatea si bunastarea economica este unica solutie de supravietuire a Europei de Vest vis-a-vis de Blocul de Est. Ca urmare, s-a decis crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene pentru Energia Atomica (EUROATOM), instituite prin semnarea in 1957 a celor doua Tratate de la Roma. Prevederile din cadrul Tratatului de la Roma (Tratatul CEE) erau semnificative pentru viitorul economic si social al Europei. Obiectivul principal al Tratatului era crearea treptata a unei piete comune,  prin instituirea, in primul rind, a unei uniuni vamale  (anularea barierelor vamale in calea circulatiei bunurilor si crearea unui tarif vamal extern comun). In al doilea rind, piata comuna presupunea si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulatie a persoanelor, capitalului si serviciilor) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura, comert, transport si concurenta) ce ar permite o intensificare a activitatii economice a statelor membre. Ca urmare, in 1968 , CEE avea deja incheiata uniunea vamala  si avea o piata agricola comuna . In urmatoarele doua decenii, CEE se extinde geografic de mai multe ori: I extindere: 1973  - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie II extindere: 1981  - Grecia III extindere: 1986  - Spania si Portugalia IV extindere: 1995 - Austria, Finlanda si Suedia V extindere:  2004  - Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria In 1992 , tarile membre ale CEE au considerat ca exista premisele necesare efectuarii pasului hotarator in vederea crearii unei uniuni politice, economice si monetare. Ele au semnat un nou tratat - Tratatul de la Maastricht (Olanda) - care a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993 . Acesta a modificat si a extins Tratatul de la Roma (1957), punind baza legala pentru noua structura a Uniunii Europene  (noua denumire a Comunitatii Europene). Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europea a (UE) insemna, pe de o parte mentinerea si extinderea acquis-ului (totalitatea tratatelor si a actelor legislative) Comunitatii Europene si, pe de alta parte noi forme de cooperare in domeniul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC) si al Justitiei si Afacerilor Interne (JAI). La 1 ianuarie 1999  are loc lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda). Iar in 2002  moneda europeana intra in circulatie in 12 state membre ale UE, inlocuind monedele nationale si creind astfel Zona Euro (Marea Britanie, Danemarca si Suedia inca nu au adoptat moneda Euro). In vederea realizarii reformelor institutionale necesare procesului de extindere a Uniunii Europene, la 26 februarie 2001  este semnat Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003 . Tratatul se axa pe urmatoarele trei chestiuni importante: - reformele interne ale UE (au fost modificate principiile si procedura de luare a deciziilor cu o majoritate calificata prin introducerea posibilitatii blocarii deciziei de catre minoritate, limitarea dreptului de veto in 35 de domenii legislative) - aderarea noilor membri din Europa Centrala si de Est la UE (li se ofera locuri si voturi in institutiile UE si sunt redistribuite locurile intre vechii membri) - dezvoltarea si consolidarea unei politici externe si de securitate comune.  Uniunea Vamală Euroasiatică   Uniunea Vamală Euroasiatică   uniune vamală între țările membre ale EurAsEC: Rusia, Belarus  și  Kazahstan , o formă de integrare economică care definește un spațiu vamal unic în interiorul căruia s -au anulat taxele vamale la comerțul reciproc și s -a introdus un sistem uniform de taxare a importurilor.   P rimul pas spre crearea Uniunii Vamale a fost semnarea Acordului privind Uniunea Vamală dintre Republica Belarus și Federația Rusă la data de 6 ianuarie 1995, urmate la scurt timp de Kazahstan și Kârgâzstan, iar din 1999 și de Tadjikistan.   Cu scopul trecerii la un nou nivel de integrare, președinții Belarusului, Kazahstanului, Kârgâzstanului, Rusiei și a Tadjikistanlui au semnat Tratatul de constituire a Comunităț ii Economice Euroasiatice (EurAsEc) pe data de 10 octombrie 2000 la Astana. Constituirea EurAsEc presupune 3 etape logice: crearea zonei de comerț liber, formarea Uniunii Vamale și a Spațiului Economic Eurasiatic Unic.   Uniunea Magrebului Arab   Uniunea Maghrebului Arab   este o organizație economică și politică formată din cele cinci state din Magreb:  Algeria,Libia, Maroc, Mauritania  și Tunisia . Secretariatul General se află în Mar  oc, la Rabat.  Populația celor cinci state era evaluată la aproximativ 90 de milioane de locuitori în anul 2012.  [1]   Uniunea a fost creată în 1989 și era considerată o „realizare geostrategică importantă” [2] ,   însă nu este foarte influentă în ceea ce privește politica statelor   membre. Ultima întâlnire a Consiliului șefilor de stat a avut loc în 1994.   Pe 17 februarie 1989, cei cinci șefi de stat au semnat Tratatul constitutiv al Uniunii Magrebului Arab, la Marrakech. Semnarea tratatului a fost pregătită în cadrul reuniunii de la  Zeralda, din data de 10 iunie 1988.   Mercosur    a fost fondată în  26 martie 1991 de Brazilia,  Argentina, Uruguay  și  Paraguay, în urma semnării  Tratatului de la Asunción, tratat dezvoltat în decembrie 1994 prin Protocolul Adițional de   la Ouro Preto , prin care se stabilește structura instituțională a Mercosur și i se conferă personalitate  juridică internațională. Originile Mercosur dateaza din  1985 cand presedintii Braziliei si  Argentinei, José Sarney respectiv Raúl Alfonsín au semnat PICE - Programul de Integrare si Cooperare Economica Argentina-Brazilia (engleza - The Argentina-Brazil Integration and Economics Cooperation Program; spaniola - Programa de Integración y Cooperación Económica Argentina-Brasil).    Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador   și  Peru  au statut de membri asociați.      La 9 decembrie 2005, Venezuela  a fost primită în Mercosur ca membru cu drepturi depline.      La 30 decembrie 2005, Bolivia  a fost invitată să devină membru cu drepturi depline.   Acordul privind formare organizației internaționale   N.A.F.T.A . - Acordul Nord-American de Comerț Liber (North American Free Trade Agreement)  a fost semnat la 17   decembrie 1992  între SUA, Canada  ș i Mexic . NAFTA acoperă o piață de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii și mai spre sudul continentului american, și o suprafață de 21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a  comerțului   cu produse și   servicii, prin eliminare de bariere tarifare și netarifare între părți și prin liberalizare a investiți ilor intra-zonale.   

texte

Jan 5, 2018
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks