School Work

BAZELE PSIHOLOGIEI SOCIALE-sinteza curs.pdf

Description
BAZELE PSIHOLOGIEI SOCIALE-sinteza curs.pdf
Categories
Published
of 56
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  1 BAZELE PSIHOLOGIEI SOCIALE: Prelegerea 1   –     Psihologia socială şi societatea   1.1.   Obiectul si problematica p.s..: definitie, caract. gen., importanta, evolutie ist.; principalele probleme abordate de p.s. Toate conduitele, atitudinile, sentimentele şi acţiunile individuale sunt generate, modelate şi condiţionate în mod esenţial de factorisocioculturali, care au totdeauna o semnificaţie socială.Viaţa fiecărui om capătă conţinut şi semnificaţie numai în contextul câmpului sociocultural în care trăieşte, sub influenţa relaţiilor interpersonale pe care le dezvoltă şi a experienţei sociale pe care o acumulează.    Definiţie : Psihologia socială este ştiinţă care studiază în mod sistematic interacţiunile umane şi fundamentele lor psihologice, fenomene psihice care  se dezvoltă în context relaţional, împreună cu legile care le guvernează formarea, manifestarea şi dinamica.    Psihologia socială cercetează particularităţile psiho -comportamentale ale omului aflat într- un sistem relaţional real sau virtual,căutând să desprindă legităţile care guvernează zona de interferenţă dintre individual şi social.   Principii teoretice:      Orice proces psihic individual se naşte, se dezvoltă şi se manifestă pe fondul şi în contextul unor influenţe socioculturale sistematice.    Conduita su  biectului, în orice moment al existenţei sale, se manifestă în forme induse şi modelate sociocultural, fiind aproapetotdeauna reacţii de răspuns la solicitările mediului social.      Conţinutul vieţii psihice conştiente rezultă univoc din consumarea unei experienţe sociale.      Comportamentul individual capătă anumite particularităţi de conţinut şi formă de manifestare atunci când subiectul se află in tegrat unui grup sau mulţimi.   Direcţii de structurare a problematicii:   1.   Analiza influenţei factorilor sociali , a mo delelor şi normelor socioculturale asupra proceselor psihoindividuale, precum şi asupraformării şi dezvoltării personalităţii.  2.   Structurarea şi funcţionarea seturilor de statute şi roluri .3.   Construirea, în plan cognitiv, afectiv şi acţional a „ realităţii so ciale ”.  4.   Problematica relaţiilor psihosociale : personale/impersonale, grupale/organizaţionale, afective/comunicaţionale/de influenţă/de realizare a sarcinii, directe / indirecte etc.5.   Dinamica raporturilor interpersonale   şi influenţa acesteia asupra persoanelor, grupurilor organizaţiilor şi instituţiilor sociale.  6.   Procesele psihosociale implicate în  învăţarea şi integrarea socială a individului , dinamica acestor proce se şi fenomene negativeaferente (agresiunea, devianţa, delincvenţa); crizele de adaptare şi probleme de psihiatrie şi terapie psihosocială.  7.   Formarea, evoluţia şi schimbarea normelor, modelelor şi valorilor sociale ; influenţa acestora asupra comportamentul ui individual şi de grup; conformismul, contestarea axiologică şi anomia.  8.   Problematica microgrupurilor sociale : procese şi fenomene psihosociale de grup, leadership -ul, climatul psihosocial, coeziunea, conflicte şi performanţa de grup; influenţa grupului asupra personalităţii şi creativităţii membrilor săi etc.  9.   Procese şi fenomene psihosociale implicate în funcţionarea organizaţiilor şi instituţiilor sociale , dinamica raporturilor individ-grup- organizaţie - instituţie în funcţie de contextul cultural, religios, economic, politic sau educaţional.  10.   Formarea şi manifestarea opiniei publice ; procesele de informare, dezinformare, control şi manipulare socială; problemelecomunicaţiei sociale şi mass -media.11.   Geneza, dezvoltarea şi dinamica atitudinilor, stereotipurilo r, prejudecăţilor şi discriminărilor sociale ; psihologia raporturilor  dintre grupurile sociale diferenţiate etnic, cultural, religios, economic, politic şi geografic.  12.   Procese şi fenomene ţinând de psihologia mulţimilor ; particularităţile comportamentelor grupurilor şi mulţimilor spontane.  13.   Problematica optimizării raporturilor umane   şi a cadrelor existenţei sociale a persoanelor şi grupurilor.  14.   Problemele de patogenie psihosocială ; factorii sociali şi psihosociali care pot genera disfuncţionalităţi psihice de   natură nevroticăsau psihotică.  15.   Analiza raporturilor generale dintre natură şi societate   în plan istoric şi cultural; relaţiile dintre ştiinţă, tehnologie şi structurile psihosociale ale societăţii; elaborarea unor strategii de optimizare a raporturilor o m- natură.    Nu individul este elementul de bază al cercetării psihosociale, ci persoana, în calitatea ei de subiect al unei situaţii soci ale. . Grupurile sociale de diferite tipuri, organizaţiile sau instituţiile sociale devin obiecte de cercetare pentru psihologia socială numai încalitatea lor de modalităţi specifice de relaţionare între indivizi sau cadre de existenţă ale acestora.    2 Evoluţia istorică a psihologiei sociale   Pe fondul constituirii şi a altor discipline umaniste, psihologia socială se circumscrie ca un domeniu specific şi autonom de cunoaştere abia la începutul secolului XX:    Gabriel Tarde (1843  –    1904) studiază dimensiunea afectivă şi cognitivă a personalităţii ca reflexii directe ale vieţii sociale aindividului (legile imitaţiei: imitaţia   este procesul fundamental care stă la baza societăţii). G. Tarde   este şi primul autor careintroduce în literatura de specialitate termenul de „psihologie socială .      Gustav Le Bon (1841  –    1931) este primul teoretician care abordează fenomenologia specifică   mulţimii (existenta „sufletuluicolectiv“).      Teodor Watz (1821  –  1864), Adolf Bastian (1826  –  1903), Wilhelm Wundt (1832  –    1920) publică numeroase şi importantestudii asupra mentalităţilor şi specificului psihologic al diferitelor popoare.      Emile Durkheim (1858  –    1917) aduce contribuţii esenţiale în analiza particularităţilor realităţii sociale şi a interacţiunilor dintre individual şi social. Prin studiile sale asupra sinuciderii, Durkheim   demonstrează rolul influenţelor sociale asupra comportamentului in dividual. Societatea este văzută ca o realitate distinctă, ireductibilă la suma indivizilor care o compun.Integrarea este văzută ca piatră unghiulară a vieţii sociale.      W. McDougall, E.A. Rose, M. Baldwin, F.H. Allport pun definitiv bazele psihologiei sociale ca domeniu autonom de cunoaştere. Teorii particulare    privind: conduita socială elementară ( G.C. Homans ); câmpul psihologic ( K. Lewin ); rezultatele interacţiunii ( J.W. Thibault, H.H. Kelley ); interacţiunea bazată oe autoritate ( J.W. Adams, A.K. Rommey ); disonanţa cognitivă ( L. Festinger );echilibrul social ( F. Heider ); congruenţa cognitivă C.E. Osgood, P.N. Tannenbaum ); simetria în relaţiile sociale ( Th. Newcomb );  psihanaliza funcţionării grupurilor ( W.R. Bion ); tridimensionalitatea conduitei interpersonale ( C.W. Shultz ); dezvoltarea grupului( W.G. Bennis, N.A. Shepard ); atitudinile sociale din perspectivă psihanalitică   ( I. Sarnoff  ); grupul de referinţă ( R.K. Merton ); rolul şi statutul social ( R. Linton ); schimbarea atitudinilor ( C. Hovland ); reactanţa socială ( J.W. Brehm ); rolul minorităţilor active ( S.Moscovici ); tratarea centrală şi periferică a informaţiilor ( R.E. Petty, J.T. Cacioppo ); teoria constructelor personale ( G. Kelly ) etc. In ultimele decenii au apărut numeroase ramuri specializate  ale ps ihologiei sociale: psihosociologia organizaţională, industrială,educaţională, politică, militară, economică, sportivă ş.a.Configurarea psihologiei sociale ca domeniu ştiinţific de cunoaştere se realizează şi în ţara noastră în prima jumătate a sec olului XX,  prin remarcabilele lucrări ale lui N. Vaschide (1849  –  1907), C. Dumitrescu- Iaşi (1849  –  1957), Dumitru Drăghicescu (1875  –   1945), C. Rădulescu -Motru (1868  –  1957), F. Ştefănescu - Goangă (1881  –  1958), Al. Roşca   ş.a.   1.2.   Relatiile p.s. cu alte discipline umaniste: psihologia gen., antropologia culturala, politologia, sociologia  Psihologia generală   explică comportamentul uman prin intermediul unor concepte precum    percepţia, gândirea, afectivitatea,motivaţia, voinţa, conştiinţa   ş.a.    Psihologia socială st udiază relaţiile interindividuale, procesele psihice subiacente acestora, precum şi comportamentele şi fenomenelecare se produc în context social: interpersonal, grupal, organizaţional şi instituţional.În cadrul psihologiei sociale se operează cu noţiun i precum cea de relaţie, influenţă, comunicare interpersonală, procese de grup, integrare etc. Sociologia    abordează problematica organizării şi dinamicii societăţii globale, procesele, fenomenele şi legităţile care apar la nivel macrosistemic, manifestându- se în forme statistice. Sociologia operează cu notiunile de: organizare, dinamică socială, mobilitate socială şi profesională, clasă socială, nivel de trai, opinie publică etc.  Antropologia culturală   este o ramură a antropologiei generale care studiază   comportamentul uman din perspectiva normelor şimodelelor culturale care îl determină, într  - un context spaţio -temporal concret. Concepte: obicei, tradiţie, ritual, credinţă, normă şimodel cultural, personalitate de bază, interculturalitate etc. Politologia    studiază procesele şi fenomenele subiacente exercitării puterii, în corelaţie cu formele de organizare şi mecanismele derealizare a coordonării şi controlului social. Omul este văzut ca obiect şi subiect al puterii, după cum statul reprezintă fo rma de organizare socială care permite exercitarea puterii, în special a celei politice. Politologia operează cu concepte cum ar fi cele de  putere,  partid politic, clasă socială, stat, conducere, sistem parlamentar, legislaţie, ideologie ş.a.  În timp ce psiholo gia socială relevă şi cercetează ceea ce este comun oamenilor aparţinând diferitelor culturi, antropologia seinteresează mai ales de modul în care culturile se deosebesc între ele.    3 Antropologia culturală încearcă să înţeleagă tiparele relaţiilor umane în interiorul unor culturi distincte, în timp ce psihosociologii desprind legităţile generale ale relaţiilor umane şi fundamentele psihologice ale acestora, indiferent de spaţiul cultural în care se produc. În timp ce sociologia abordează fenomenele sociale   globale, politologia se focalizează pe problemele şi fenomenele care se manifestă numai într- un anumit subsistem al societăţii, acela al coordonării activităţii sociale prin intermediul raporturilor de putere dintregrupuri, organizaţii şi instituţii.  Au aparut numeroase domenii de cercetare cu caracter interdisciplinar şi pluridisciplinar precum sociologia politică, psihologia puterii  politice, psihosociologia culturii, sociologia sistemelor politice, psihosociologia antropologică, psihosociologia ecologică ş.a. 1.3 Teoria in psihologia sociala: conceptul de teorie, caracterizare gen., functiile teoriei, clasificare, exemple. Constituirea unei discipline ştiinţifice ca domeniu autonom de cunoaştere implică satisfacerea următoarelor cerinţe fundament ale: a) delimitarea clară a unui obiect propriu de cercetare; b) elaborarea unor teorii specifice care să articuleze coerent, la nivelul unui sistem explicativ, toate tezele, principiile şi datele deobservaţie sau experimentale derivate din cercetare; c) s tructurarea unei metodologii proprii de investigare a domeniului de cunoaştere aferent.   Obiectul psihologiei sociale a fost circumscris în sfera proceselor şi fenomenelor psihice care apar şi se manifestă în conte xtul interacţiunilor sociale.  Definiţie  Teoria    reprezintă dimensiunea fundamentală a oricărui demers epistemic, putând fi definită ca un ansamblu de concepte, legi, ipoteze ,  principii şi date experimentale, organizate într  - un sistem logic coerent, prin care se descrie şi se explică într  -un mod u nitar şinoncontradictoriu un anumit domeniu al realităţii.      Pentru Th. Hobbes   (1619), principala forţă motivaţională care acţionează în viaţa socială este dorinţa de putere.      J. Bentham şi J. Stuart Mill (1863) găsesc un alt principiu explicativ în tendin  ţa naturală a omului de a căuta plăcerea şi a evita durerea . Apare astfel teoria hedonismului.    G. Tarde   (1903) dezvoltă o concepţie care indică imitaţia ca fiind principalul mecanism de modelare a personalităţii înontogeneză. Prin imitaţie se reproduc trăsăturile esenţiale ale unei comunităţi, asigurându -se astfel perpetuarea acesteia.    S. Freud , elaboreaza în primele decenii ale secolului XX teoria psihanalitica, care reduce diversitatea factorilor dinamogemi ai vieţii psihice şi sociale doar la doi: eros   şi thanatos , rolul determinant avându- 1 însă libidoul, adică pulsiunea sexuală Alteorientări psihanalitice pun accentul pe inconştientul colectiv ( C.G. Jung ), complexele individuale generate în contextul vieţii sociale (complexul de inferioritate la A. Adler de exemplu), sau alţi factori derivaţi din aceştia.   Clasificarea teoriilor :(a)   în funcţie de sfera de aplicabilitate ,- teorii generale, valabile pentru o gamă largă de fenomene sociale (teoria instinctualistă a lui W. McDougall   (1908), care încearcă săexplice esenţa vieţii sociale prin existenţa aşa - numitului „spirit gregar“, sau teoria psihanalitică a lui S. Freud  privind rolul sexualităţii în determinarea comportamentului),- teorii particulare, valabile pentru o gamă restrânsă de fenomene (teoria disonanţei cognitive a lui L. Festinger , sau pe cea a echilibrului cognitiv, elaborată de F. Heider) .(b)   în funcţie de domeniul de aplicabilitate , pot fi identificate teorii care vizează structurarea personalităţii în câmp social,relaţiile interpersonale, procesele şi fenomenele psihosociale de grup, fenomenele de masă, comunicarea şi influenţa socială, procesele  psiho- organizaţionale etc.   1.4 Metodologia cercetarii in p.s.: conceptul de metoda, tipuri de metode, realtia dintre teorie si metoda in cercet.psihosociologica. Metoda    reprezintă, alături de teorie, cea de a doua dimensiune esenţială a activităţii de cunoaştere şi a practicii sociale. În sens larg ,  prin metodă se înţelege calea de urmat în abordarea şi rezolvarea unei clase de probleme; deci, este o   modalitate standardizată princare se rezolvă eficient situaţii problematice de un anumit tip. În sens restrâns  , termenul de metodă desemnează o procedurăconcretă de reglare a unei acţiuni, de natură praxiologică sau gnoseologică, în scopul atingerii obi ectivului dorit  ; este partea tehnică a unui demers epistemic. Metodologia  este ansamblul organizat al metodelor utilizate într- o anumită sferă a acţiunilor practice şi de cunoaştere . Metode generale : observaţia, experimentul, modelarea cibernetică, metoda   statistică ş.a.; metode cu caracter specific: metodasociometrică, ancheta psihosocială, interviul, studiul documentelor, metoda testelor etc.  4 1   . Observaţia   este o metodă fundamentală a cunoaşterii ştiinţifice şi empirice, constând din înregistrarea r  iguroasă şi planificată adesfăşurării naturale a unui proces, fenomen, comportament sau acţiune, fără intervenţia observatorului în desfăşurarea acest  ora . Eficienţa observaţiei depinde atât de calităţile personale ale observatorului (spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, calităţileatenţie, volumul şi fidelitatea memoriei, capacitatea asociativă şi de analiză ş.a.), cât şi de modul cum se pregăteşte şi se   desfăşoarăactivitatea de observare, cu respectarea riguroasă a unei serii de exigenţe m etodologice specifice :1.   Precizarea şi delimitarea riguroasă a obiectivului   observaţiei.  2.   Efectuarea unei documentări teoretice prealabile cât mai complete asupra obiectivului de observat.3.   Formularea unor  ipoteze de lucru .4.   Elaborarea unui plan observaţional d etaliat (modul de înregistrare a datelor, etapele şi durata observaţiei, locul dedesfăşurare etc.)  5.   Pregătirea instrumentarului necesar desfăşurării observaţiei şi înregistrării rezultatelor.  6.   Efectuarea unor  observaţii multiple , în condiţii cât mai variate, cu înregistrarea riguroasă şi imediată a tuturor aspectelor  constatate.7.   Prelucrarea rezultatelor    prin analiza şi sistematizarea acestora.  8.   Desprinderea concluziilor   şi formularea de noi ipoteze.   Observaţia poate fi  simplă sau complexă ; directă sau indirectă ; continuă sau discontinuă . Trebuie reţinut faptul că orice persoană care se ştie sau bănuieşte că este observată, îşi modifică sensibil comportamentul ş i atitudinile. În al doilea rând, obţinerea şi mai ales interpretarea datelor observaţionale pot fi afectate de intervenţia inconştientă a filtrelor  subiective ale observatorului. 2. Experimentul  . Utilizarea experimentului asigură satisfacerea a două exigenţe fundamentale ale cunoaşterii ştiinţifice: a) un controlriguros   asupra diferiţilor factori care intervin în desfăşurarea unui proces sau fenomen; b) reproductibilitatea   condiţiilor în care respectivele fenomene se produc. Metoda experimentală  presupune crearea în conditii riguros prestabilite a unei situaţii experimentale în cadrul căreia să se poatădetermina cantitativ influenţa unui factor (variabila independentă) asupra altor factori implicaţi în producerea unui fenomen  (variabilele dependente) . Datorită caracterului său provocat, metoda experimentală ridică insa numeroase probleme legate de    posibilitatea izolării unor variabile,fără ca acest lucru să „artificializeze“ fenomenul studiat.   Clasificarea experimentelor  1. După locul de desfăşurare: experimente de laborator  sau naturale (de teren). 2. În funcţie de modul de iniţiere a experimentelor: experimente  provocate sau invocate . Cele provocate implică proiectarea şirealizarea intenţionată a unei situaţii experimentale, în momentul ales de cercetător, pornind de la anumite ipoteze de lucru ;experimentul invocat presupune efectuarea unei a nalize sistematice asupra unei situaţii psihosociale produsă spontan, în anumite conditii social- istorice, dar asupra desfăşurării căreia cercetătorul deţine suficiente date relevante, obţinute prin intermediul participanţilor, martorilor, documentelor ş.a .3. Experimentele pot fi  sincronice , prin stabilirea parametrilor unui fenomen aşa cum se prezintă la un moment dat, sau diacronice ,  prin care se evidenţiază dinamica fenomenului.    Etapele principale ale unui experiment: 1. Precizarea obiectivului cercetă rii 2. Documentarea teoretică şi metodologică  3. Formularea ipotezelor de lucru 4. Proiectarea teoretică a experimentului (setul de variabile şi modul de control şi evaluare a acestora; imaginarea în detaliu a situaţieiexperimentale; alegerea metodelor şi   tehnicilor de înregistrare şi prelucrare a datelor; stabilirea condiţiilor generale de desfăşurare aexperimentului; stabilirea etapelor şi duratei experimentului ş.a.)   5. Alcătuirea grupurilor experimentale şi de control  6. Elaborarea sau alegerea instru mentelor de lucru (chestionare, baterii de teste, scenarii ş.a.), validarea acestora printr  - o operaţie de pretestare şi stabilirea condiţiilor concrete de aplicare.   7. Asigurarea mijloacelor materiale şi tehnice necesare experimentării.8. Desfăşurarea experimentului, prin manipularea variabilelor independente şi înregistrarea efectelor asupra variabilelor dependente, încondiţiile eliminării eventualilor factori perturbatori sau fără semnificaţie în situaţia dată.9. Centralizarea, sistematizarea şi prelucrarea datelor obţinute, formularea concluziilor sau a unor noi ipoteze.   3   . Metoda statistică:    prelucrarea datelor obţinute în cursul unor cercetări, folosind instrumentul statisticii matematice.Metoda statistică se aplică exclusiv unor serii de date experimentale obţinute prin diferite alte procedee; datorită rafinamentului şirigorii sale, se poate obţine nu numai verificarea unor ipoteze, dar se pot stabili şi anumite tipuri de conexiuni existente între parametrii
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x