Documents

Biomateriale Folosite in Implantologie

Description
BIOMATERIALE FOLOSITE IN IMPLANTOLOGIE De-a lungul anilor s-au experimentat numeroase materiale - piatra, fildes, aurul, oteluri, titaniu, tantal, materiale ceramice [1960 - ceramica aluminoasa, DUBRUILLE ] Exista numeroase clasificari ale bio-materialelor. Una dintre acestea este urmatoarea: 1. 2. 3. TITANUL Întruneste calitatile cele mai bune în comparatie cu celelalte metale, fiind un material aproape ideal în implantologia endoosoasa stomatologica. A fost descoperit în 1791 de WILLIAM GREGOR
Categories
Published
of 7
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  BIOMATERIALE FOLOSITE IN IMPLANTOLOGIEDe-a lungul anilor s-au experimentat numeroase materiale - piatra, fildes, aurul, oteluri,titaniu, tantal, materiale ceramice [1960 - ceramica aluminoasa, DUBRUILLE ]Exista numeroase clasificari ale bio-materialelor. Una dintre acestea este urmatoarea: 1.    biotolerate - otelul inoxidabil, separare prin tesut 22322v2117w conjunctivavascular  2.    bioinerte - titanul, separare prin tesut 22322v2117w conjunctiv vascularizat 3.    bioactive - hidroxiapatita, legatura chimica si biologica cu osul datorita prezentei radicalilor liberi de calciu si fosfat din suprafata.TITANULÎntruneste calitatile cele mai bune în comparatie cu celelalte metale, fiind un materialaproape ideal în implantologia endoosoasa stomatologica.A fost descoperit în 1791 de WILLIAM GREGOR, izolat în 1939 de W.J.KROLL, cu puritate de 99,55%.Azi este obtinut prin disociere în vid la 1400 °C, puritate 99,85-99,95%.O caracteristica foarte importanta a Ti, si care îi determina în mare masura proprietatile,este aceea ca la suprafata Ti se acopera spontan cu o pelicula de oxizi de titan, care seregenereaza continuu. Acesti oxizi stabili de la suprafata -monoxid, dioxid, trioxid - îiconfera o rezistenta foarte mare la coroziune ( de 400 ori mai mare ca a oteluluiinoxidabil ). Rezistenta la coroziune poate fi crescuta prin aliere cu molibden, zirconiu,reniu, niobioum, crom, mangan.Aliaje biomedicale de titan sînt - Ti-Al-V, Ti-Al-Mo, Ti-Al-Cr, Ti-Al-Cr-Co.Materialele utilizate în implantologie sînt evaluate din doua puncte de vedere: fizico-mecanice, si biologic. ã   din punct de vedere fizico-mecanice: 1.    punct de topire - 1600 °C è sterilizare ultra rapida la 300°C. 2.   rezistenta, rigiditate   è implantele, frezele de titan sînt fabricate dintr-osingura bara prin prelucrare mecanica, ceea ce îi confera rezistentamaxima. Implantele, frezele nu se deformeaza la aplicarea fortelor demontare, frezare, sau biomecanica masticatiei, chiar implante subtirisuporta sarcini mari. Rezistenta Ti este comparabila cu a otelului  inoxidabil. Duritatea este mult mai mare ca a osului cortical si a dentinei.Este maleabil, ceea ce-l face rezistent la solicitarile de soc. 3.   efect catodic   è Ti actioneaza ca un catod, atragînd ionii de calciu în jurul lui, favorizînd aparitia nucleilor de hidroxiapatita. 4.    ph   neutru -7- al oxidului de Ti. 5.   conductibilitate termica - scazuta. 6.   rezistenta electrica - crescuta. 7.    greutate, densitate - mica è Ti se situeaza între metalele grele siusoare, mai aproape de cele usoare, astfel greutatea exercitata de implantasupra celulelor din jur este redusa. ã   din punct de vedere biologic - al reactiei tesuturilor la Ti:1.   rezistenta la coroziune   è Ti este un material reactiv - în apa, aer, sau oricealt electrolit se acopera spontan cu un strat de oxid de titan. Acest oxid esteunul dintre cele mai rezistente minerale cunoscute formînd o pelicula densa,compacta, stabila, insolubila, si care protejînd Ti de atacul chimic, inclusiv decel agresiv produs de lichidele organismului. Oxidul îi confera rezistenta lacoroziune.2.   amagnetismul  è Ti nu are efect magnetic, nu produce cîmp magnetic care sa perturbe activitatea celulelor din jur.3.   activitate regeneratoare , terapeutica è calitati cicatrizante ale oxidului de Ti,fiind utilizat în tratamente dermatologice.4.   compatibilitate biologica   è oxizii de la suprafata implantului fiind foarteaderenti si insolubili împiedica eliberarea si contactul direct dintre ionimetalici potentiali nocivi si tesuturi.S-a demonstrat de asemenea ca Ti nu formeaza complecsi organo-metalici - proteinametalica, care sunt toxici, sau daca exista, acesti compusi organo-metalici, sunt instabili.Aportul zilnic de Ti este important. 40% din cantitatea ingerata zilnic, careeste de 300 µ g , este metabolizata. Cantitatea de Ti rezultata din oxidarea unui implantinserat în os este de 10.000 ori mai mica decît cea metabolizata. Astfel prezentaunui  implant de Ti este irelevanta fata de cantitatea totala de Ti din organism; nu semanifesta reactii sistemice, alergii, depuneri în organe. S-au demonstrat numaiimpregnari inter-, intra-celulare, în urma frezarii, dar fara afectarea functiilor celulelor.5.   osteointegrarea   è între imlantul de Ti si osul înconjurator se stabileste olegatura solida prin cresterea osului pe suprafata rugoasa a metalului si legareade acesta, realizînd o ancorare anchilozanta, mecanica, rigida , stabilizîndimplantul endoosos.Dupa unii autori aceasta ancorare anchilozanta este echivalenta cu OSTEOINTEGRAREA .BRANEMARK demonstreaza ca stratul de oxid de Ti care acopera implantul stabileste olegatura bivalenta la nivel molecular cu elementele tesutului osos.Din punct de vedere histologic osteointegrarea se materializeaza prin prezenta osuluiregenerat în imediata apropiere a suprafetei metalului.Studii a structurii de contact implant-os, a interfetei os-implant, s-au efectuat cu ajutorulrazelor X, a micrografiei scanate, evidentiind osul lamelar cu lacunele sale caracteristice penetrînd în suprafata poroasa a plasmei de Ti, osul apropiindu-se la mai putin de 0,5 µ mde suprafata metalului, spatiu prea mic pentru prezenta oricarui tesut organizat între os simetal.Interfata os-implant fiind o interfata difuza.Dupa alti autori, DUBRUILLE, osteointegrarea nu se produce în cazul Ti, interfata os-tifiind o interfata abruptaPentru a obtine o suprafata aspra a implantului cu o putere mai mare de ancorare în os serecurge la acoperirea cu plasma. Se realizeaza cu ajutorul unui gaz inert în arc voltaic latemperatura foarte mare rezultînd plasma, si materialul de acoperire - Ti hibrid, care se proiecteaza pe suprafata implantului. Rezultatul este aparitia unui strat de 20-30 µ mgrosime si 15 µ m rugozitate care realizeaza o suprafata aspra cu forme rotunde, înalt poroase, avînd o suprafata efectiva de 12 ori mai mare ca a unui implantului.Ti-hibrid de acoperire la fel ca si Ti, în contact cu aerul, apa, sau orice alt electrolit,formeaza oxizi de Ti è care îi confera aceleasi proprietati compatibilitate chimica, biologica ca unui implant de Ti solid.Dupa unii cercetatori legatura dintre învelis si implant nu este suficient de puternica pentru a se opune fortelor de tensiune aparute între implant si os, ducînd la ruperea  acesteia. Dupa alti cercetatori eventuala fractura a implantului se produce înainteasepararii învelisului de plasma de implantCONCLUZIE è ca urmare a calitatilor pe care le are, Ti confera compatibilitate perfecta, osteogeneza corecta, si viabilitate în timp implantelor CERAMO - HIDROXIAPATITASubstanta de la care se pleaca este pentacalciu-hidroxi-trifosfat, Ca 5 (OH)(PO 4 ) 3 ; printr-un procedeu de sintetizare special se ajunge la ceramo-hidroxiapatita ã    proprietati fizico-mecanice 1.   rezistenta mecanica è este foarte mare, fiind data de structura ceramica.Ceramica densa are rezistenta mai mare decît cea poroasa. 2.    ph è   neutru - 7. 3.   sarcina electrica è   neutra 4.   chimic è   structura corespunzatoare hidroxiapatitei mineralului ososnatural. ã    proprietati biologice 1.   inactivitate antigenica 2.   inactivitate cancerologica 3.   osteointegrare è Proprietatea dominanta a ceramo-hidroxiapatitei esteinitierea si promovarea neoformatiei osoase în zona de granita cu osul, proprietate numita osteotropie. Aceasta bioreactivitate rezulta dineliberarea de ioni fiziologici de Ca2* si fosfat, HPO4 , care sunt preluatiîn metabolismul mineral natural, ajungînd în circulatie, în depozite, si în procesele regulate de reconstructie osoasa. Acest proces are la bazacapacitatea de descompunere lenta a ceramo-hidroxiapatitei [ se puneîntrebarea daca astfel nu se va modifica suprafata implantului dehidroxiapatita, respectiv forma implantului ]. Legatura dintre implantul-ceramo-hidroxiapatita si os se realizeaza ca urmare a structurii analoge acristalelor de hidroxiapatita ale implantului si ale tesutului osos. Fibrelecolagene din os patrund între cristalele de hidroxiapatita ale implantului sise mineralizeaza, realizînd o legatura chimica Interfata os-implant este înacest caz o inerfata difuza , realizînd OSTEOINTEGRAREA. . Aceasta  osteointegrare s-a demonstrat pe implante de ceramo-hidroxiapatitaîndepartate cu tesut osos înconjurator.
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks