Documents

Biomateriale Utilizate in Oftalmologie Lentilele Intraoculare

Description
biomateriale
Categories
Published
of 29
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  Univ ersitatea ''Dunarea de Jos Galaţ i Facultatea de Inginerie Master Anul II: Materiale Avansate Tehnologii Inovative PROIECT TEHNOLOGII DE OBTINERE A MATERIALELOR BIOCOMPATIBILE - semestrul I - BIOMATERIALE UTILIZATE IN OFTALMOLOGIE LENTILELE INTRAOCULARE Indrumator: Masterand: Prof. dr. ing. Vasilescu E.  Gheorghe Rita  3 CUPRINS: 1.   Introducere………………………………………………………………………… .. … 3 2.   Lentile intraoculare. Clasificare. Biomateriale ……………………………………… ...5 2.1 Biomateriale utilizate pentru lentilele intraoculare …………………………… . … ..7 2.1.1.   PMMA ……………………………………………………………………… .. ….9  2.1.2.   Biomateriale pentru lentile intraoculare foldabile ………………………….…...11  2.2.   Biomateriale utilizate pentru partea haptică………………………………….…...15  2.3.   Metode de sterilizare ……………………………………………………………...16  2.4.   Avantaje si dezavantaje ale biomaterialelor utilizate …………………………..…17  3.   Biocompatibilitatea lentilelor intraoculare. Opacifierea capsulei posterioare ………....18  4.   Modele de lentile intraoculare ………………………………………………………….21  5.   Calculul puterii dioptrice a lentilei intraoculare ………………………………………..24  6.   Perspective privind lentilele intraoculare ………………………………………………25    3 Biomateriale utilizate in oftalmologie. Lentilele intraoculare 1. Introducere Om ul primeşte majoritatea informaţ iilor despre mediul extern prin intermediul analizatorului optic, format din globul ocular, calea optic ă   şi centrii corticali de integrare a vă zului. Din punctul de vedere al fizicii, ochiul este aparatul optic primar, in absenţ a c ă ruia optica ar fi de neconceput [1]. Folosirea celorlalte aparate optice concepute de om este justificat ă  numai in masura in car  e aparatul optic primar funcţ ioneaz ă  normal. Ochiu l poate fi echivalat cu o cameră  fotografic ă  pentru c ă  are un sistem de lentile, un sistem cu deschidere variabil ă   (pupila) şi retina, care corespunde filmului fotografic [2].  Sistemul de lentile al ochiulu i se compune din patru interfeţ e care refract ă  lumina: ã   interfaţa dintre aer şi suprafaţ a anterioar  ă  a corneei; ã   interfaţa dintre faţ a posterioar  ă   a corneei şi umoarea apoasă ; ã   interfaţa dintre umoarea apoasă   şi suprafaţ a anterioar  ă  a cristalinului; ã   interfaţa   dintre suprafaţa posterioară   a cristalinului şi umoarea vitroasă . Dac ă  puterea optic ă   a ochiului ar fi constantă , pe retin ă  s-ar forma numai imaginile obiectelor aflate la o distanţă  fix ă   faţă  de ochi. Pentru a putea forma imagini ale obiectelor distribui te aleator in spaţ iu, este necesar ca  puterea optic ă  a ochiului s ă    poată  fi variat ă. Acest lucru se realizează  prin modificarea curburii cristalinului. Mecanismul prin care cristalinul işi modifică   geometria şi implicit convergenţ a  poart ă numele de acomodaţ ie. Modifică rile patologice ale cristalinului constau in principal in tulbur  ări de transparenţă (cataractă) şi anomalii de poziţie (ectopii, subluxaţii, luxaţii). Cataracta reprezintă  tulburarea  progresivă a transparenţ ei cristaliniene, fiind singurul mod de reacţ ie al cristalinului la agresiunea factor  ilor interni sau externi. Evoluţia ei duce la scăderea acuităţ ii vizuale. Cataracta este estimată  ca fiind pe primul loc intre afecţ iuni le ce provoacă  orbirea; sunt aproximativ două zeci de milioane de cazuri pe intreg globul [3]. Numai in Statele Unite se efectueaz ă   in jur de 1,6 milioane de operaţ ii de extragere a catarac tei, pe an [4]. Pentru cataractă  nu exist ă  un tratament medicamentos . Mai mult, cataracta senilă pare a fi o consecinţă fiziologică  a  4  procesului de imb ă trâ nire iar o funcţie vizuală adecvată  r  ămâ ne unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii umane, indiferent de v â rstă sau cu atât mai mult la o v â rstă inaintată . Tehnica chirurgical ă cea mai performantă  utilizat ă  in prezent pentru extragerea cataractei este facoemulsifierea. Aceasta reprezint ă o tehnică  extracapsular  ă, conţ inutul capsulei cristalinului fiind emulsifiat cu ajutorul ultrasunetelor şi apoi indepă rtat, p ă strându- se capsula posterioară . Avantajul principal al acestei tehnici este dimensiunea redus ă  a inciziei necesare. In urma operaţ iei de extragere a cataractei, ochiul pierde o mare parte din puterea sa de refrac ţ ie. Aceast ă  deficien ţă   este inlă turat ă  in prezent prin implantarea unei lentile intraoculare, in l ocul cristalinului indepă rta t. Gradul de reabilitare a funcţ i ei vizuale depinde de performanţ ele acesteia, respectiv de m ă sura in car  e implantul utilizat reuşeşte să  indeplineasc ă  rolurile fiziologice ale cristalinului natural. Pentru acest tip de implant se folosesc termeni cum ar fi: cristalin artificial, lentilă intraoculară , implant de cristalin. Pentru a denumi ceea ce se foloseşte in prezent in chirurgia cataractei in vederea corectă rii consecutive a puterii dioptrice a ochiului, cea mai adecvat ă  este terminologia englez ă : lentila intraoculară  (intraocular lens - IOL). In acest fel se arată  c ă  implantul de acest tip (lentil ă  intraocular  ă  monofocal ă) indeplineşte funcţ ia de lentil ă convergentă  a cristalinului, substituind  puterea dioptrică  a acestuia. Este vorba de un implant şi nu de o proteză intruc â t este substituită o funcţ ie a unei structuri biologice (cristalin) din cadrul unui organ complex (globul ocular). Mai mult, designul lentilelor intraoculare işi propune substituirea funcţ iei şi nu a structurii biologice a cristalinului. Chiar şi lentilele intraoculare multifocale - care incearc ă  reabilitarea mecanismului acomodativ al globului ocular, ce nu mai poate fi realizat după  indep ă rtarea cristalinului - realizează  acest lucru prin des ignul lor special şi nu prin reactivarea me canismului natural, care implică şi alte structuri decât cristalinul, respectiv corpul ciliar şi ligamentele zonulare. In prezent, marea provocare in protezarea cristalinului (vorbind de protezare in sensul subs tituirii funcţ iei fiziologice a acestuia) este tocmai reabilitarea cât mai performant ă  a mecanismului acomodativ. Termenul de cristalin artificial este oarecum impropriu atunci câ nd se referă  la lentilele intraoculare folosite in prezent. Cristalinul artificial ar putea fi definit ca o structur  ă   concepută  pentru a substitui atât din punct de vedere func ţ ional câ t şi  structural cristalinul biologic, integrându-se in topografia globului ocular, similar acestuia şi realizând aceleaşi performanţ e fiziologice. Un cristal in artificial conform cu această definiţie nu a fost deocamdată  realizat.
Search
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x