Entertainment & Media

Biomecanica.doc

Description
Biomecanica.doc
Published
of 72
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
   Release by MedTorrents.com  BIOMECANICĂ  - BIOMECANICĂ - - CURS pentru studenţii Specializării Kinetoterapie - 1   Release by MedTorrents.com  BIOMECANICĂ  Introducere Analiza mişcării în kinesiologie înregistrează în perioada actuală mari progrese. La datele de bază deordin anatomic şi mecanic se adaugă cu rezultate din ce în ce mai semnificative analizele biomecanice bazate pe metodele moi de neurofiziologie clinică şi de electromiografie. Ideea de a studia mişcările corpului uman analizând acţiunea fiziologică a anumitor muşci nu estenouă. !ucene şi "oulogne au fost iniţiatorii lucizi în acest domeniu încă din secolul #I#.$ercetările recente precum şi reînnoirea interesului în aplicarea metodelor electrofiziologice au permis înregistrarea activităţilor electrice ale muşcilor sinergici şi antagonişti anga%aţi în mişcărisimple şi comple&e ' activităţi profesionale( sportive etc.). *n plus( dispozitivele de telemetrie permitînregistrarea de la distanţă a subiectului care îşi face liber mişcările sale fără a fi conectat direct laaparate .Analiza mişcărilor corpului uman sau biomecanica  a evoluat considerabil în ultima perioadă( graţiedatelor ştiinţifice noi şi a utilizării tenicilor de înregistrare mult mai precise( ca +,-. $unoştinţelerecente în domeniul mecanismelor de contracţie musculară şi a comenzii nervoase motrice au fostmodificate considerabil prin rezultatele cercetărilor obţinute prin aplicarea metodelor deelectromiografie şi analiza mişcării. Aceste metode permit o mai bună înţelegere a activităţiimusculare precum şi interacţiunea diferitelor grupe de muşci implicate în realizarea mişcărilor umane.copul acestei lucrări este acela de a prezenta principiile biomecanice şi de a obţine o interpretareraţională a gestului locomotor. /roblematica abordată prezintă interes nu numai la nivel teoretic ci şi practic. Analiza integrală a mişcărilor umane nu este limitată doar la un simplu studiu articular citrebuie să ţină seama de0  raporturile funcţionale cu segmentele osoase mobilizate de muşcii care dezvoltă forţamotrică  sistemul nervos( care asigură controlul mişcării. *n cadrul acestor note de curs vom face apel şi la principiile fundamentale ale acelor discipline care prezintă interes în biomecanică.*n prima parte vom trece în revistă( succesiv( cele trei componente esenţiale ale aparatului locomotor0lanţul osos( muşcii  centrele de mişcare şi comanda nervoasă. $ea dea doua parte va fi consacrată elementelor de mecanică care sunt aplicate la maşina umană. Atreia parte va include o scurtă prezentare a tenicilor de înregistrare şi în fine în concluzie prezentămo metodă de analiză biomecanică care va furniza o vedere de ansamblu care să ne permită sărealizăm un studiu coerent şi raţional al gesturilor umane.Această lucrare este o sinteză a datelor de bază din biomecanică şi este destinată tuturor celor( care pe parcursul studiilor sau în viaţa lor profesională au implicaţii în mecanica locomotorie. +ste vorbade probleme de interacţiune musculară( de coordonarea mişcărilor şi de e&ecuţia corectă a acestora(noţiuni de presiune şi de alunecare etc.2   Release by MedTorrents.com  BIOMECANICĂ  Capitolul 11.1. Generalităţi "iomecanica este ştiinţa care studiază mişcările fiinţelor vii( ţinând seama de caracteristicile lor mecanice. +a poate fi considerată o mecanică aplicată la statica şi dinamica vieţuitoarelor în generalşi a omului în special. Are un domeniu de cercetare apropiat de al anatomiei( fiziologiei şi mecanicii.La acestea se mai poate adăuga biocimia( care furnizează date asupra metabolismului( legate de procesul de mişcare( de efortul fizic în procesul de recuperare."iomecanica studiază modul cum iau naştere forţele musculare( analizândule din punct de vederemecanic( cum intră în relaţie cu forţele e&terioare care acţionează asupra corpului. /ornind de laaceste relaţii de interdependenţă( biomecanica e&erciţiilor fizice stabileşte eficienţa lor mecanică şiindică metodele practice pentru creşterea randamentului în funcţie de scopul antrenamentului fizic.!e la studiile biomecanice se aşteaptă soluţii ştiinţifice( în vederea însuşirii unor tenici raţionale.3otodată( cercetările biomecanice mai au şi scopul de a constata în mod obiectiv( greşelile care apar în decursul efectuării e&erciţiilor fizice( de a descoperi cauzele mecanice şi de a prevedeaconsecinţele în procesul însuşirii mişcărilor din cadrul procesului de recuperare. *n acest fel( biomecanica poate indica măsurile ce se impun pentru însuşirea corectă a unei tenici( poate formulaindicaţii metodice preţioase( poate contribui la perfecţionarea tenicilor. "iomecanica e&erciţiuluifizic terapeutic studiază atât mişcările active( cât şi poziţiile corpului( condiţionate de organele despri%in şi de mişcare ale corpului.$onţinutul biomecanicii poate fi împărţit în0A)biomecanica generală( care studiază legile obiective( generale ale mişcărilor4")biomecanica specială( care studiază particularităţile mişcărilor din diferite domenii ale activităţiimotrice. !in acest punct de vedere( în afara biomecanicii speciale a e&erciţiilor fizice( mai e&istă biomecanica specială a muncii( a deficienţilor fizici etc."iomecanica mai contribuie( prin însuşirea noţiunilor de spaţiu( timp( mişcare( a celor cu privire la proprietăţi şi forme fundamentale ale e&istenţei materiei( a noţiunilor despre interdependenţa întreforţele care concură la efectuarea mişcărilor( la o %ustă înţelegere a fenomenelor vieţii. 1.2. Mişcarea ca foră de e!i"tenţă a ateriei ,işcarea( în sensul cel mai înalt( filozofic( este forma de e&istenţă a materiei( însuşirea esenţială şiinseparabilă a materiei. ,işcarea nu poate e&ista fără materie( după cum nici materia nu e&istă fărămişcare. 56 e&istă( deci( mişcare 7pură7( imaterială.,işcarea( ca şi materia( este veşnică. 5u poate fi creată şi nu poate fi distrusă.  Descartes  e&primaastfel acest adevăr0 7cantitatea de mişcare e&istentă în lume este totdeauna aceeaşi7. Izvorul mişcăriise află în materia însăşi( impulsul interior al oricări mişcări constituindul contradicţiile( luptacontrariilor. $iar forma cea mai simplă de mişcare( deplasarea corpurilor în spaţiu( este ocontradicţie4 despre corpul în mişcare se poate spune că( în aceeaşi clipă( el se află şi nu se află înacelaşi loc.,işcarea este absolută( iar repausul o măsură( o e&presie a mişcării( opusul mişcării. 8epausul esterelativ şi are sens numai în raport cu forma individuală de mişcare.,işcarea în sens filozofic( nu reprezintă o simplă deplasare în spaţiu a obiectelor materiale( ci( oricescimbare( orice transformare( observată în natură şi societate. +&istă o scară largă a posibilităţilor de mişcare0 ,işcarea microparticulelor materiei 'automişcarea)  deplasările protonilor( electronilor( cu altecuvinte a particulelor elementare. - ,işcarea mecanică deplasarea corpurilor în spaţiu  este forma cea mai vece de mişcarecunoscută şi se referă la mişcarea corpurilor inerte. - ,işcarea fizică  mişcarea moleculară sub formă de căldură( lumină( electricitate - ,işcarea cimică  combinarea şi dezagregarea atomilor.9   Release by MedTorrents.com  BIOMECANICĂ  - ,işcarea biologică  viaţa celulei şi a organismelor vii( metabolismele( locomoţia lor. - ,işcarea socială  viaţa socială.*ntre formele principale ale mişcării e&istă o legătură reciprocă( ele putânduse transforma una înalta. ,işcarea mecanică se transformă( în anumite condiţii( în mişcare fizică etc. !ar( între diferiteleforme de mişcare sunt şi deosebiri fundamentale( legate de natura purtătorului unei forme de mişcare(de legile specifice ale fiecărei forme şi de contradicţiile proprii care generează mişcarea în cadrulfiecărei forme.,işcarea biologică 'viaţa şi locomoţia organismelor vii) este o formă superioară de mişcare( caredispune de calităţi şi mecanisme speciale( ce nu pot fi e&plicate numai prin aplicarea legilor mişcărilor mecanice( fizice sau cimice( considerate forme inferioare. :ormele inferioare sunt( înacest caz numai au&iliare şi nu pot epuiza esenţa formei superioare a mişcării biologice. +&0 natura biocurenţilor nervoşi şi musculari nu este identică naturii curenţilor electrici. egmentele osoase nuacţionează ca nişte simple pârgii şi forţa lor de acţiune nu se poate determina matematic( apelând laformulele clasice de determinare a funcţiilor mecanice ale pârgiilor( deoarece intervin o serie defactori( care nu pot fi încadraţi 'componenta articulară( momentul muşciului( intervenţia scripetelor de fle&ie( e&istenţa muşcilor poliarticulari).Iată de ce( în înţelegerea şi interpretarea mişcării biologice( aplicarea legilor din mecanică( din fizicăşi cimie( nu reuşeşte să redea întreaga comple&itate a fenomenelor. Aplicarea acestor legi poate prezenta( scematic şi mecanicist( numai aspecte singulare ale comple&ului proces biologic( care estelocomoţia animală sau umană. 1.#. Corpul oene"c ca un tot unitar ;rganismul uman( în mişcare( trebuie privit ca un întreg( nu ca o manifestare izolată a unor mecanisme ale anumitor aparate şi sisteme care ar acţiona complet independent. *n acelaşi timp(studiul analitic al factorilor morfofuncţionali( care stau la baza e&erciţiilor fizice nu estesemnificativ( decât dacă este urmat de reintegrarea acestor factori şi a caracteristicilor în 7totul7organismului. /e lângă această integrare( este necesară şi stabilirea relaţiilor obiective dintreorganismul ca întreg şi mediul în care se mişcă.8ezultat al unei îndelungate filogeneze şi al unei ontogeneze complicate( perfecţionarea continuă aaparatului locomotor şi a sistemului nervos a dus la posibilităţi din ce în ce mai comple&e de staticăşi mişcare( culminând cu cea mai comple&ă formă de mişcare( statica şi locomoţia umană.:actorii morfofuncţionali şi interdependenţa lor La baza mişcărilor stau factorii morfofuncţionali rezultaţi din mişcarea însăşi0 - organele aparatului locomotor0 oase( articulaţii( muşci - organele sistemului nervos0 receptorii( nervii senzitivi( măduva spinării( encefalul( nervii motori( plăcile motorii( sistemele gammaIntrarea în acţiune a tuturor acestor factori în timpul mişcării este o condiţie obligatorie pentru ca easă se desfăşoare în parametrii normali( mecanismele lor de funcţionare sunt stereotipe şi pot fiîncadrate sub formă de principii.8elaţiile dintre organism şi mediu; serie de factori e&terni e&ercită influenţe asupra diferitelor etape ale mişcării0 - rezistenţa şi elasticitatea solului4 - acceleraţia gravitaţională4 - temperatura mediului încon%urător4 -  presiunea atmosferică.+&emple0 temperatura scăzută scade e&citabilitatea neuromusculară şi are efect vasoconstrictor. /rinaceste influenţe( scade randamentul muscular.Influenţa e&erciţiilor fizice asupra structurării corpului omenesc,işcarea a influenţat şi influenţează corpul omenesc( structurândul şi formândul apt de a realizamişcări din ce în ce mai comple&e. tructurile corpului omenesc sunt structuri funcţionale( produse prin funcţiune( cu scopul de a crea funcţii.<   Release by MedTorrents.com  BIOMECANICĂ  :uncţia poate fi definită( după 8epciuc( ca o acţiune( ca un proces comple&( a cărui caracteristicăgenerală este aceea de a se desfăşura în timp. :orma structurii funcţionale ar putea fi definită( înacelaşi mod( ca o stare comple&ă a cărei caracteristică generală este aceea de a se desfăşura în spaţiu.:orma şi funcţia nu sunt însă decât aspecte ale manifestării aceleiaşi unităţi  materia vie şi nu pote&ista una fără cealaltă( aşa cum mişcarea nu poate e&ista în afara materiei. !esfăşurarea lor în timpşi spaţiu se condiţionează reciproc( funcţia creând forma( forma creând funcţia. /rin urmare( formanu este o stare definitiv imuabilă( ci este permanent modelată de funcţie( adică este o  formă funcţională. :uncţia reprezintă e&citantul indispensabil vieţuirii materiei însăşi( modul de existenţă al formei . +aare( înainte de toate( valoare trofică( întreţinând forma. =aloarea trofică a e&citantului funcţional nuse e&ercită însă direct asupra formei( ci prin intermediul sistemului nervos. +ste( deci( vorba de ovaloare trofică mediată.  Locomoţia( mişcările segmentelor aparatului locomotor( e&erciţiile fizice( reprezintă funcţiaaparatului locomotor. :actorii morfofuncţionali care îl alcătuiesc reprezintă forma lui.Intercondiţionarea dintre locomoţie( ca funcţie( şi aparatul locomotor( ca formă( este evidentă şireprezintă una din premisele de bază ale fundamentării ştiinţifice a rolului şi importanţei e&erciţiuluifizic profilactic şi terapeutic. 1.$. %tructurarea ţe"uturilor şi or&anelor "u' influenţa factorilor ecanici +&erciţiile fizice acţionează asupra ţesuturilor şi organelor prin declanşarea unor forţe mecanice.Aceste forţe mecanice e&terne sunt grupate în > tipuri0 - forţe de compresiune tind să deformeze ţesuturile comprimândule.4 - forţe de încovoiere tind să deformeze ţesuturile prin îndoire4 - forţe de torsiune tind să deformeze ţesuturile prin răsucire4 - forţe de forfecare( rezultă din combinarea forţelor de compresiune( încovoiere şi torsiune şi vor tinde să deformeze ţesuturile prin comprimare( îndoire şi răsucire în acelaşi timp4 - forţe de tracţiune tind să deformeze ţesuturile( întinzândule./rimele patru tipuri de forţe rezultă în special din acţiunea forţelor gravitaţionale 'greutatea corpului(greutatea segmentelor( greutatea obiectelor sau aparatelor cu care se lucrează etc).:orţele de tracţiune rezultă în special din acţiunea tonusului şi contracţiilor diferitelor grupemusculare.*n afara forţelor mecanice e&terne( asupra ţesuturilor acţionează şi o serie de forţe mecanice internerezultate din procesele de dezvoltare ale ţesuturilor( presiunea vasculară( procesele metabolice(factorii cimici( a căror importanţă nu poate fi negli%ată.?esutul asupra căruia acţionează o forţă oarecare( reacţionează printro contraacţiune şi intră întrostare specială denumită  stare de tensiune (  stare de eforturi unitare sau stare de stress.  ar puteaafirma că forţele mecanice interne realizează o stare de tensiune minimă ( pe când forţele mecanicee&terne realizează intrarea întro  stare de tensiune maximă.  tarea de tensiune creată în ţesuturi acţionează în sensul structurării funcţionale a acestora( conformcerinţelor mecanice. tructurarea funcţională apare astfel ca un rezultat al adaptărilor( sub influenţafactorilor mecanici. tructurile tisulare pot fi deci considerate mecanostructuri. tructurarea ţesuturilor se face astfel( încât cu minimum de material( ţesutul să poată oferi orezistenţă suficientă la solicitările uzuale. $onstrucţiile care folosesc un minimum de material şireuşesc să opună un ma&imum de rezistenţă se numesc construcţii minime absolute. ?esuturile şi organele normale sunt astfel de construcţii( prezentând forme( dimensiuni şi dispoziţiiinterioare( care( folosind un minim de material( asigură o rezistenţă ma&imă la solicitări diverse.,ecanostructurile corpului omenesc apar ca rezultat al adaptărilor mecanice dea lungul filogeniei şiontogeniei. 6nul din scopurile kinetoterapiei este acela de a întreţine aceste mecanostructuri încondiţii normale şi de a le îmbunătăţi( prin partea de profila&ie. 6n alt scop este terapeutic( adicăacela de refacere a parametrilor funcţionali ai mecanostructurilor( în cazul afectării lor în diverseafecţiuni.>
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks