Research

biomecanica - fotoelasticitatea

Description
fotoelasticitatea
Categories
Published
of 13
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  FOTOELASTICITATEA Studen i ț : Ciobanu Anca-Mariaocarici Andrei Ș  Fotoelasticitatea este o metoda experimentală utilizată ladeterminarea distribuției stării de tensiune dintr-un material.Metoda se bazează pe proprietatea birefringenței accidentale amaterialelor optic active. Birefringența , sau refracția dublă , este un fenomen opticcare se produce la trecerea razei de lumină dintr-un mediu înaltul, constând în descompunerea razei în două.Spre deosebire de alte metode experimentale carefurnizează informații în puncte discrete, fotoelasticitatea oferăun tablou complet al stării de tensiune din toată structuraanalizată, sub o varietate de condiții: - Bidimensional și tridimensional - Static și dinamic - Elastic și neelastic - Izotrop și anizotrop Metoda de lucru În prezent, sunt utilizate calculatoare cu camere video șicamere digitale pentru a procesa datele experimentale. Cândlumina polarizată trece printr-un model transparent tensionat seformează un model de interferență sau “franjuri”. Acest modelfurnizează informații calitative despre distribuția tensiunii,poziția concentratorilor de tensiune și domeniul tensiunilor mici.Pe baza acestor rezultate, se pot modifica, reduce sau dispersaconcentratorii de tensiune sau înlatura materialul suplimentardin zona cu tensiuni mici, în felul acesta ajungând la micșorareagreutații și costului materialului. Noțiuni de optică generală: Natura luminii: În cadrulfizicii, se admite dualismul corpuscul-undă cese referă la faptul cămateriaprezintă simultan proprietăţicorpusculareşiondulatorii. Anumite fenomene pun în evidenţă caracterul ondulatoriu (interferenţa,difracţia,polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia şiabsorbţia luminii,efectul fotoelectric,efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice  propuneau modele în care un obiect era considerat fie oparticulă, fie o undă. Ideea dualităţii a apărut în legătură cunatura luminii,Louis de Brogliefiind cel care a generalizatconceptul. Înmecanica cuantică,luminanu este considerată niciundă, nicicorpusculîn sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă.O sursă de lumină monocromatică emite raze de lumină subforma unor unde electromagnetice cu lungimea de undă l, carese propaga cu viteza luminii c.c=2,997Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de ecuaţiile luiMaxwell şi apoi descoperite experimental deHeinrich Hertz. Variaţia unuicâmp electricproduce uncâmp  magneticvariabil, căruia îi transferă în acelaşi timp şienergia. La rândul lui, câmpul magnetic variabil generează un câmpelectric care preia această energie. În acest fel energia estetransformată alternativ şi permanent dintr-o formă în cealaltă,iar procesul se repetă ducând la propagarea acestuicupludecâmpuri.În toate aplicațiile de analiza tensiunilor, amplitudineaundei este importantă, în timp ce variația în timp nu este.Aceasta rezultă din faptul că, ochiul și instrumentele suntsensibile la intensitatea luminii ( intensitatea este proportională Compunereaa două undede aceeasifrecventa,dar cu planede vibratiireciproc  cu pătratul amplitudinii), dar nu pot detecta variația în timp(pentru lumina de sodiu frecvența este de ).Intensitatea undei luminoase, care rezultă dinsuprapunerea a două unde de amplitudini egale, este o funcțiea diferenței de fază liniară dintre cele două unde. Reflexia și refracția Până în prezent, propagarea luminii s-a considerat înspațiul liber. În realitate, cele mai multe efecte optice au loc carezultat al interacțiunii dintre raza de lumină și materiale fizice.Lumina în corpurile transparente se propagă cu o viteză maimica decat în vid sau aer. Raportul estenumit „indice de refracție”. În corpuri omogene acest indiceeste constant, indiferent de direcția de propagare sau planul devibratii.Indicele de refracție pentru:Aer: n=1,0003Lichide: n=1,3-1,5 ()Solide: n=1,4-1,8 ()Indicele de refracție pentru unmaterial variază ușor culungimea de undă a luminiitransmise. Anumite materiale,plastice, sunt izotrope în starenesolicitată, însa devin izotropedin punct de vedere optic atuncicând sunt solicitate. Acestprincipiu al schimbării indiceluide refracție poate fi utilizat lamasurarea solicitarii.
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks