Documents

biomecanica genunchiului 1

Description
fdsss
Categories
Published
of 21
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  1  BIOMECANICA ARTICULAȚ  IEI GENUNCHIULUI Elemente de stru ctura si biomecanica a articulaț  iei genunchiului     STRUCTURA ARTICULAŢIEI GENUNCHIULUI    Articulaţia genunchiului ( tr  ohleoartroză ) este cea mai mare articulaţie a corpului omenesc, căreia i se acordă o atenţie deosebită datorită următoarelor aspecte:    este mai puţin acoperită şi protejată de părţi moi;      este solicitată foarte mult în statică şi locomoţie, ceea   ce determină uzura mai accentuată a elementelor sale;    numeroaselor implicaţii în patologie;   Articulaţia prezintă următoarele componente:  A. S uprafeţele articulare :    epifiza inferioară a femurului având următoarele particularităţi :   o   este reprezentată de cei doi condili femurali;   o   fiecare condil este orientat oblic , axul său de rotaţie fiind oblic;   o   condilul medial este mai proeminent şi se găseşte pe un plan inferior celui late ral; o   raza de curbură a celor doi condili descreşte dinainte - înapoi, suprafaţa articulară a condililor apărând ca o curbă spirală;   o   condilul medial este mai îngust şi mai lung decât condilul lateral;   o   cei doi condili diverg dinainte-înapoi, diametrul transver  sal al extremităţii inferioare a femurului fiind mai mare posterior decât anterior;    epifiza superioară a tibiei –     prezintă două fose articulare (cavităţi glenoide) separate prin eminenţa intercondiliană (spina tibiei) ;       patela (rotula) ; Observaţie:  perone ul (fibula) nu ia parte la alcătuirea articulaţiei.  B. Meniscurile intraarticulare  - sunt două fibrocartilaje dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale; ele contribuie la o mai bună concordanţă între suprafeţele articulare;   http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza/anatomie_patologica_artroze.html   2 C. Mijloacele de unire :    capsula articulară    –    uneşte cele trei oase: femurul, tibia şi patela;      ligamentul patelei (ligamentul rotulian) ;    ligamentele posterioare reprezentate de: o   ligamentul popliteu oblic sau tendonul recurent al muşchiului semimembranos;   o   ligamentul popliteu arcuat;      ligamentul colateral peroneal (fibular);      ligamentul colateral tibial;      ligamentele încrucişate:   o   ligamentul încrucişat antero -extern;   o   ligamentul încrucişat postero -intern;      formaţiuni aponevrotice de întărire a capsulei:   o    fascia genunchiului;   o   expansiunea cvadricipitală consolidată pe marginile patelei de retinaculele medial şi lateral ale patelei.    STATICA GENUNCHIULUI   - aspecte:    axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de 6  –   9o deschis în sus;    condilul femural intern este mai jos ( în medie cu 4 mm ) decât condilul extern, deci fiecare cavitate glenoidă primeşte forţele în plan sagital dar la nivele diferite;    axele anatomice ale tibiei şi femurului fac între ele un unghi de 170 -177o , deschis î nafară , numit genu valg fiziologic;    greutatea corpului se repartizează în două forţe egale şi paralele cu punct de aplicare în centrul cavităţilor glenoide; devierea centrului de greutate duce la încărcarea uneia din cavităţile glenoide, fenomenului de dislocare opunându- se ligamentul colateral de partea opusă.    BIOMECANICA articulaţiei femuro -tibiale Mişcarea principală în această articulaţie este cea de flexie -extensie la care se adaugă mişcări secundare rotaţie (internă şi externă); poate apare şi o foarte redusă mişcare de înclinare laterală.  a. Flexia  –   extensia   este mişcarea principală . Atunci când membrul inferior lucrează în lanţ cinematic deschis arti culaţia femuro - tibială joacă rol de pârghie de gradul III, iar în lanţ cinematic închis articulaţia  joacă rol de pârghie de gradul I .   Mişcarea de flexie - extensie nu se face în jurul unui ax fix datorită formei volute a condililor femurali. Deplasarea seg mentelor diferă după modul de acţiune a membrului inferior: în lanţ cinematic deschis femurul rămâne fix, tibia alunecă pe el; în lanţ cinematic închis tibia rămâne fixă, femurul alunecând pe tibie. http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza/anatomie_patologica_artroze.html   3 Mişcarea de flexie   începe cu o rostogolire şi se termină cu o rotaţie pe loc.   Limita flexiei o reprezintă întâlnirea feţelor posterioare ale segmentelor (coapsă şi gambă). Principalii flexori ai genunchiului (în lanţ cinematic deschis) sunt: bicepsul femural şi semimembranosul, la care se asociază şi semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul, plantarul mic şi croitorul. Flexia asociază şi o mişcare de rotaţie internă.   Mişcarea de extensie   începe cu rotaţia extremităţii femurului şi se termină cu rostogolirea pe platoul tibial. Extensia asociază şi o rotaţie externă a gambei (datorită bicepsului femural) . Extensia este limitată de ligamentul posterior (Winslow), ligamentul încrucişat anterior şi posterior, ligamentele colaterale şi muşchii ischiogambieri. În extensie completă se obţine poziţia de „înzăvorâre” în care forţa musculară nu mai este necesară   . Principalii extensori sunt cvadricepsul şi tensorul fasciei lata; la acţiune se asociază tendonul cvadricepsului şi rotula care fac parte din aparatul complex de extensie al genunchiului . Extensorii, fiind muşchi antigravitaţionali, au forţă de acţiune   totală mai mare ca cea a flexorilor.   b. Rotaţia internă –    externă   se datorează înălţimii diferite a condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate; rotaţia normală maximă activă este de 15 - 20o iar cea pasivă de 35 - 40o şi se realizează în ju rul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale. Rotaţia externă este realizată de bicepsul femural iar cea internă de semimembranos, popliteu, semitendinos, dreptul intern şi croitor. Musculatura rotatoare internă este mult mai bine reprezentată decât cea externă, deoarece rotaţia internă este o mişcare obişnuită asociată flexiei, pe când rotaţia externă este excepţională.  c. Î nclinarea laterală  - este limitată de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la maxim în extensie şi complet relaxate în semiflexie .  d. Deplasarea înainte-înapoi a platoului tibial    pe condilii femurali este limitată de ligamentele încrucişate .   BIOMECANICA meniscurilor    Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplasează în flexie dinainte - înapoi pe tibie şi se apropie între ele posterior, iar în extensie mişcarea este inversă, prin m odificarea formei . Funcţiile biomecanice ale meniscurilor (după Bouillet -Graver) sunt :    completează spaţiul liber între suprafeţele articulare;    centrează sprijinul femurului pe tibie;       participă la lubrefierea suprafeţelor articulare ( asigură repartiţia   uniformă a sinoviei pe suprafaţa cartilajelor);    amortizor de şoc între extremităţile osoase;      scad frecarea -  prezenţa meniscurilor împarte articulaţia femuro - tibială în două articulaţii distincte, în care frecarea in dublă devine simplă. http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza/tratament_artroza.html  4  BIOMECANICA articulaţiei femuro -patelare În sens vertical, rotula este fixată între tendonul rotulian şi tendonul cvadricipital   (între ele ia naştere un unghi deschis în afară), singurul element motor care acţionează asupra rotulei (ridică rotula şi o trage în   afară).   Rolul rotulei este de a depărta tendonul cvadricepsului de trohlee la extensie maximă; astfel braţul de pâ rghie al cvadricepsului creşte cu 50%. În flexie, forţei reprezentată de greutatea corpului i se opune o rezistenţă reprezentată de cvadriceps şi aparatul rotulian, rotula uşurând activitatea cvadricepsului.   Articulatiile sinoviale   Mişcările segmentelor corpului - între ele şi ale corpului ca un întreg - sunt asigurate de aparatul locomotor, aparat complet ce subordonează trei sisteme de organe: oasele, muşchii şi articulaţiile.   Ca în cazul oricărui organ şi articulaţiile sunt adaptate prin caracteristici şi structură la funcţia pe care trebuie să o îndeplinească : asigurarea mobilităţii şi stabilităţii mişcări lor. Din punct de vedere al funcţionalităţii, al formaţiunilor de legătură şi a modului de dezvoltare distingem:    articulaţiile fibroase (sinartrozele);      articulaţiile cartilaginoase;      articulaţiile sinoviale (diartrozele);   Articulaţiile sino viale  –   diartrozele  –    cele mai numeroase din structura corpului uman, sunt articulaţii complexe care permit mişcări multiple şi variate.  Elementele componente ale articulaţiilor sinoviale sunt : A. SUPRAFEŢELE ARTICULARE    –   capetele osoase articulare (de diverse forme), sunt constituite din ţesut osos spongios care sub cartilajul articular se condensează în aşa - numita lamină osoasă subcondrală. B. CARTILAJUL ARTICULAR   (sau cartilajul de acoperire)  –    acoperă suprafeţele articulare ale oaselor, este un ţesut particular, înalt diferenţiat, dotat cu proprietăţi vâscoelastice şi adaptat alunecărilor reciproce ale capetelor osoase. Acest tip de cartilaj, compresibil şi elastic se numeşte hialin datorită aspectului său neted şi translucid. Cartilajul articular este constituit din elemente celulare (condrocite) dispuse în lacune excavate în abundenta substanţă fundamentală (constituită din proteoglicani) sau matrice hialină intercelulară ce conţine şi fibre colagene (de tipul II ). http://www.pansportmedical.ro/recuperare/articole/structura_biomecanica_articulatie_genunchi.html 
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x