Documents

Biserica Ortodoxă Rusă

Description
Biserica Ortodoxă Rusă Biserica Ortodoxă Rusă Întemeietor(i) Sf. ApostolAndrei, Sf.Vladimir din Kiev 1448 Autocefalie/Autonomiedeclarat ă Autocefalie/Autonomie recunoscută Primatul actual Sediu Teritoriu principal 1589 de cătreConstantinopol Patriarhul Chiril I Moscova, Rusia Rusia, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, Moldova (disputat), unele foste republici sovietice Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia, China, Franţa Slavona bisericească Cântarea rusească Posesiuni în afară Limbă l
Categories
Published
of 15
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  Biserica Ortodoxă Rusă Biserica Ortodoxă Rusă  Întemeietor(i) Sf.Apostol Andrei , Sf.Vladimir din Kiev Autocefalie /Autonomiedeclarat ă 1448 Autocefalie/Autonomierecunoscută 1589 decătreConstantinopol Primatul actual Patriarhul Chiril I Sediu Moscova, Rusia Teritoriu principal Rusia, Ucraina,Belarus,Kazakhstan,Moldova (disputat),unele foste republicisovietice Posesiuni în afară Statele Unite,Canada, MareaBritanie, Australia,China, Franţa Limbă liturgică Slavonabisericească Tradiţie muzicală Cântarea rusească  Calendar  Iulian (neîndreptat) Populaţie estimată 90,000,000[1] Sit internet oficial Biserica OrtodoxăRusă  Biserica Ortodoxă Rusă ( Русская Православная церковь),cunoscută şi sub numele dePatriarhia Moscovei, este o bisericăortodoxăautocefală, a cincea înordineadipticelor dupăConstantinopol,Alexandria,AntiohiaşiIerusalimşi aflată în comuniune cu acestea. Îşi exercită jurisdicţia asupra creştinilor ortodocşi din Rusia şi din unele ţările slave înconjurătoare, precum şi asupramai multor exarhateşi reprezentanţe patriarhale din întreaga lume. Deasemenea, îşi exercită jurisdicţia şi asupraBisericii Japonieişi asupracreştinilor ortodocşi din China. Actualul întâistătător al Bisericii Ruse esteSanctitatea SaChiril I, Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.Biserica Ortodoxă Rusă şi-a sărbătorit în anul 1988 aniversarea a o mie de anide existenţă. Biserica Ortodoxă Rusă îşi revendicăsuccesiunea apostolicădelaPatriarhia de Constantinopol. Jurisdicţie  În concordanţă cu statutul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, jurisdicţia sa includepersoanele de confesiune ortodoxă care trăiesc peteritoriul canonical BisericiiOrtodoxe Ruse, anume în Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, Azerbaidjan,Kazahstan, Kîrgîzstan, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan,Uzbekistan, Estonia şi asupra altpr creştini ortodocşi care trăiesc în alte ţări şicare au aderat voluntar la această jurisdicţie.Aceasta include şi unele Biserici autonome (cu drept de auto-guvernare) ca:  Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei)  Biserica Ortodoxă a Lituaniei   Mitropolia Ortodoxă a Moldovei (Republica Moldova)   Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei   Biserica Ortodoxă a Ucrainei  Istoria timpurie Potrivit tradiţiei, SfântulAndreicel Întâi Chemat, în timp cepropovăduiaEvanghelia, s-a oprit pe dealurile Kievului ca să binecuvântezeviitorul oraş. Însă SfântulFotie, Patriarhul Constantinopolului (858-861‚ 878-886) este cel care a iniţiat o campanie misionară de amploare în rândulslavilor. Convertireaslavilor  Imperiul Rusiei Kievene (în zilele noastre Ucraina, Belarus şi Rusia) a fostbinecuvântat prin activitatea Sfinţilor Chiril şi Metodie, cei Întocmai cu Apostolii,luminătoriislavilor. Cu toate că activitatea lor s-a desfăşurat în Moravia (aproximativ pe teritoriulSlovacieiactuale) începând cu anul 863, delucrarea lor misionară au beneficiat toate ţările slave (maialesBulgaria,Serbia, Ucraina, Belarus şi Rusia). Perioada kieveană (988-1237) Sfinţii Chiril şi Metodie nu au adus populaţiilor slave doar creştinismul, ci şicultura bizantină. Slavii au primit o învăţătură creştină complet articulată şi,odată cu ea, o civilizaţie creştină dezvoltată. Epoca celor Şapte Sinoadese încheiase, iar dogmeleSfintei Treimişi Întrupăriifăceau deja parte din  învăţătura bisericii. Deoarece oamenii ascultau propovăduirea misionarilor înpropria lor limbă, iar slujbele se ţineau în slavonă, ei au putut să asimilezecreştinismul cu uşurinţă. În jurul anului 864, Patriarhul Fotie a trimis la Kiev (capitala Ucrainei de azi) unepiscop, dar acesta a fost oprit de la propovăduire în anul 878 de cneazulOleg, care preluase puterea în Kiev, capitala ruşilor de atunci. Totuşi, influenţecreştine din Bizanţ, Bulgaria şi Scandinavia au continuat să pătrundă înregiune. În 954, PrinţesaOlga a Kievuluis-a botezat, iar aceasta a deschis caleapentru ceea ce a fost numit cel mai mare eveniment din viaţa bisericiiucrainene şi ruse , botezul cneazuluiVladimir şiBotezul ruşilor din anul 988. Atunci a luat naştere Biserica Ortodoxă Rusă. Nepotul cneaghinei Olga,  Vladimir (980-1015) s-a convertit la creştinism şi s-a căsătorit cu principesaAna, sora împăratului bizantin. Ortodoxia a devenit religia oficială a statului ruspână în anul 1917. (Influenţa Bisericii se făcea însă simţită atunci mai mult înoraşe; până în secolele XIV-XV, majoritatea zonelor rurale au rămas păgâne). În decursul secolelor X-XI, au fost construite numeroase biserici şi mănăstiri.SfântulAntonie al Peşterilor Kievuluia adus tradiţia monasticăatonităîn Rusia (în prezent în Ucraina) în 1051. Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost la început sub ascultarea canonicăaPatriarhiei de Constantinopol, aceasta numindmitropolituldin fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Până în anul 1237, Mitropolitul ruşilor a fost grec (deatunci a rămas în tradiţia locală a bisericii ca intonarea imnului eis polla eti,despota ( Întru mulţi ani, Stăpâne ) pentru episcopi să se facă în limbagreacă). Majoritatea celorlalţi episcopi erau de srcine rusă sau ucraineană. Dobândireaautonomieibisericeşti Eliberându-se de invadatori, statul rus a început să capate noi puteri, iar biserica l-a urmat. Până în acel moment, Patriarhul Constantinopoluluinumea întâistătătorulBisericii din Rusia, adică pe Mitropolitul de Moscova. ÎntimpulSinodului de la Ferrara-Florenţa, în fruntea Bisericii Rusiei se afla unmitropolit grec, Isidor. Susţinător al unirii cu Roma, Isidor se întoarce laMoscova în anul 1441, unde proclamă unirea Bisericii locale cu cea a Romei,aşa cum fusese ea decretată la Florenţa, dar se izbeşte de refuzul categoric alruşilor de a o accepta. El este întemniţat de către Marele Duce, dar după ovreme i se permite să evadeze, iar el fuge în Italia. Astfel, scaunul mitropolitanrămâne vacant; ruşii nu puteau însă un nou mitropolit, căci Biserica dinConstantinopol continua să accepte unirea florentină. Nevrând să acţionezepe cont propriu, ruşii amână luarea unei decizii vreme de câţiva ani. Totuşi, înanul 1448, doar cu cinci ani înainte decăderea Constantinopoluluisub asaltulotoman, un sinod al episcopilor ruşi îl alege drept cap pe Mitropolitul Iona, fărăintervenţia şi acordul Constantinopolului, acesta fiind investit cu titlul deMitropolit al Moscovei şi al tuturor ruşilor. După anul 1453, când esteabandonată unirea florentină, se restabileşte comuniunea între Biserica Rusieişi Biserica din Constantinopol, dar de atunci înainte ruşii aveau să continuesă-şi aleagă singuri întâistătătorul bisericii. De atunci înainte, Biserica Rusă începe să se auto-guverneze.
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x