Presentations

BOLILE PERIFERIEI

Description
referat antropologie
Categories
Published
of 6
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “VICTOR BABES”  SPECIALIZAREA MEDICINA GENERALA, ANUL I, SERIA C, GRUPA 15 ESEU ANTROPOLOGIE HUICULESCU MARIA-DIANA  BOLILE PERIFERIEI Din tot ceea ce am citit, am auzit si am vazut in ceea ce priveste “omul de la periferie”, de la tara, am realizat ca pentru ei igiena personala nu era si nici in zilele noastre nu este o  prioritate. Deseori acest lucru poate duce la afectiuni minore, dar si la severe boli, unele chiar incurabile. George Toparce anu in poezia “Vara la tara”, ironizeaza pe cei care faceau din sat un loc idilic, si chiar se referea la taranii care nu intelegeau masurile de igiena: Când se ia câte- o măsură  Lumea- njură  Pe agentul sanitar Si- l întreabă fără noimă : Ce- ai cu noi, mă?  Pen tru ce sa dăm cu var?..  Dar totusi, chiar si taranul autentic avea anumite obiceiuri si reguli impuse in ceea ce  priveste igiena. Cea mai detaliata descriere a masurilor de igiena (alimentara), le gasim in lucrarea invatatorului Mihai Lupescu “  Din bucat  aria țaranului român”,   aparuta mult după moartea acestuia, respectiv in Editura Paideia in anul 2000. Incepe capitolul 2: “bucataria taranului roman, oriunde ar fi ea, e curata” , dar pe parcurs afirma: “curatenia la taran e cam rara” . Într-o lucrare tipărită în 1895, intitulată „  Igiena ţeranului român ”, autorul, dr. Gheorghe Crăiniceanu, se apleca şi asupra acestui aspect - „  Alimentaţiunea în diferite regiuni ale ţerii şi în diferite timpuri ale anului .”  O mare problemă, care îngrijora autorităţile şi    pe medici, printre care şi pe autorul lucrării, era obiceiul ţăranilor de a consuma porumb “stricat”; cules prea devreme şi depozitat în condiţii necorespunzătoare, fără a fi bine uscat şi aerisit, porumbul se altera, ceea ce se credea că ar contribui la apariţia pelagrei, o problemă serioasă de sănătate publică pe vremea aceea.   În judeţul Vâlcea, notează medicul, „porumbul se culege , de sigur prin obicei, la data fixă, fără a  ţine socoteală dacă e copt ori nu. Porumbul cules verde se pune în pătule de construcţiune viţioasă (sunt prea largi, ceeace împedecă circulaţiunea aerului) şi mucezesce. Mămăliga făcută din asemenea porumb e amară la gust şi are un miros displăcut.”   Medicii şi agronomii făceau recomandări insistente de a se interzice comercializarea    porumbului alterat, de a se încuraja cultivarea de către ţărani a unor soiuri de porumb cu coacere mai timpurie, de a- i învăţa pe aceştia cum să recolteze şi să păstreze corect porumbul şi de a -i lămuri în privinţa pericolelor consumului de porumb stricat   şi ale consumului excesiv de  porumb, în general. Se considera că acest consum mare de porumb ar fi cauza principală a  pelagrei. Azi se ştie că pelagra este o boală policarenţială, ce poate fi determinată de multiple deficienţe în anumiţi nutrienţi, la care se adaugă şi un efect toxic direct al unor aşa - numiţi antinutrienţi (toxine) care există în porumb. Populaţiile amerindiene, care consumau porumb de mii de ani, îl fierbeau în apă cu var, în mediu alcalin; metoda (numită   nixtamalizare ) făcea ca anumite v itamine din porumb să fie mai uşor asimilabile şi reducea riscul de pelagră. Dar, când  porumbul a ajuns în Europa, nu a fost „importată” şi această metodă de preparare, deoarece nu i se înţelesese rostul. Ca urmare, în Romînia - ca şi în restul Europei - nu se practica nixtamalizarea, care ar fi redus cu siguranţă numărul cazurilor de pelagră. Consumat în în cadrul unei alimentaţii echilibrate, care include o gamă variată de alimente vegetale şi animale,  porumbul (chiar dacă nu e nixtamalizat) nu dăunează sănătăţii, dar cum baza alimentaţiei ţăranilor români în jurul anului 1900 era porumbul, nu e de mirare că pelagra făcea ravagii. Simptomele ei erau dramatice şi impresionante: eczeme, insomnie, slăbiciune, manifestări  psihotice, agresivitate, halucinaţii. Era o boală teribilă şi care lovea un număr imens de oameni ai satelor, vcitime ale malnutriţiei generate de sărăcie şi ignoranţă.   După părerea dr. Crăiniceanu, e cât se poate de regretabilă această predominanţă a  porumbului în alimentaţia ţăranului român la sfârşitul secolului XIX. Acest fapt făcea ca alimentaţia ţăranului să fie deficientă în substanţe nutritive esenţiale, iar sănătatea lui avea mult de suferi din această cauză. Nu numai că porumbul este “sărac în materii azotate” (e vorba despre proteine , cum se numesc azi), dar „mămăliga este un aliment greu de mistuit, care încurcă căile digestive mai mult decât le hrănesce.   Săracii au parte de înalte rate de boli infecţioase. Adăposturile inadecvate creează condiţiile pentru răspândirea acestora. Fără o protecţie decentă, mulţi dintre săraci sunt expuşi vremii periculoase şi severe dar şi bacteriilor şi virusurilor purtate de alţi oameni sau de animale. La tropice taifunurile şi uraganele pot distruge   casele săracilor. Odată expuşi, oamenii sunt vulnera  bili la fluctuaţiile de temperatură care le scad rezistenţa la boli. Ei sunt, de asemenea, mai  predispuşi la infecţii cu boli purtate de insecte sau rozătoare. De exemplu, ţânţarii poartă malaria care este comună la tropice. În lume sunt 350 -500 milioane d e persoane care suferă de malarie anual i ar 1 milion din aceştia mor.   În regiunile aride, seceta îi lasă pe săraci fără apă curată  pentru băut, gătit sau îmbăiat. În zonele temperate, incluzând princialele oraşe ale ţărilor  dezvoltate, numărul persoanelor fără adăpost este în creştere. Multe din aceste persoane sunt vătămate sau mor ca urmare a expunerii la iernile deosebit de friguroase.   Condiţiile sanitare inadecvate însoţesc aproape întotdeauna adăposturile inadecvate. Pentru că săracii din ţările în curs de dezvoltare în mod obişnuit nu au apă sau canalizare, excrementele umane şi gunoiul se acumulează, devenind rapid un focar de infecţie. În oraşe, în special în ghetouri şi locuinţele de barăci care adăpostesc numai persoanele sărace, suprapopularea poate duce la rate înalte de transmitere a bolilor care se transmit aerian, cum ar fi tuberculoza. Tuberculoza ucide 1,5 milioane persoane pe an. De asemenea săracii nu sunt adeseori educaţi în privinţa bolilor, în special a celor cu transmitere sexuală. Drep t urmare- şi fiindcă dispozitivele proficlactice cum ar fi prezervativele sunt greu de obţinut sau sunt inaccesibile ca preţ - ratele bolilor cu transmitere sexuală sunt mari printre cei săraci. În particular incidenţa sindromului SIDA printre cei săraci este mai mare decât media. Se estimează că SIDA face peste 2 milioane de morţi anual. Alte boli ale sărăciei: hepatita A, bolile diareice, salmonelozele, pediculoza, scabia, insuficienţa tuturor substanţelor nutritive (slăbire până la caşexie şi marasm la adult şi malnutriţie protein - calorică la copilul mic), malnutriţii parţiale prin carenţă (anemiilor carenţiale, rahitism, guşa endemică, hipo şi avitaminozele). Bolile diareice (holera şi dezinteria) fac 1,8 milioane victime anual. Pneumonia şi alte afecţiun i respiratorii ucid mai mult de 2 milioane de copii în fiecare an în ţările sărace. Pojarul, tetanosul, difteria şi pertussis (whooping cough) fac împreună ceva mai puţin de un milion de victim e. Ţările în curs de dezvoltare au un deficit de doctori. Medicamentele şi tratamentul sunt adesea insuficiente şi prea scumpe pentru săraci. De exemplu numai 18% din copiii somalezi au fost imunizaţi contra difteriei sau  tetanosului în 1999 în timp ce în Statele Unite procentul era de 96%. Referitor la înfometare şi boli Iisus spune că de fiecare dată când dăm de mâncare celui flămând, când dăm de băut celui însetat, când îl vizităm pe cel bolnav sau mergem în temniţă la cel care se află acolo, Lui îi facem bine şi El ne va răsplăti cu viaţă   veşnică pentru aceste fapte făcute acestor fraţi ai Lui. Creştinii sunt astfel chemaţi să fie milostivi faţă de aceşti oameni lipsiţi şi necăjiţi, reprezentand un ajutor major pentru cei din urma. „Sănătatea este influenţată de asigurarea unor condiţii minime privind locuinţa şi necesităţile personale, respectiv apă potabilă, căldură, ventilaţie, haine etc. Lipsa acestor condiţii, mai ales în contextul unei subalimentaţii, favorizează o serie de boli transmisibile precum: tuberculoza, hepatita A, bolile diareice, salmone lozele, pediculoza şi scabia etc. De asemenea, ex istă o strânsă relaţie între sănătatea psihică şi posibilităţile materiale.“ explică Maria Niţescu, director în Ministerul Sănătăţii.   Medicii vorbesc despre aşa -nu mitele boli carenţiale apărute pe fondul sărăciei. Sunt două aspecte: situaţia în care o persoană nu îşi poate asigura nici cantitatea de alimente necesară şi nici
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x