Documents

Adler, Mary - Vis de vacanta v.1.0.docx

Description
MARY ADLER Vis de vacanţă Traducerea şi adaptarea în limba română de SILVIA IORGULESCU ALCRIS Romance CAPITOLUL 1 Era opt şi douăzeci şi cinci dintr-o dimineaţă perfectă, când avionul ateriză pe insula Santa Catarina. Veni din largul Atlanticului, dădu de două ori ocol micului port şi începu să ruleze pe pista de aterizare de la marginea oraşului. Claire nu-şi dădea seama dacă era bucuroasă sau, dimpotrivă, dacă îi părea rău că ajunsese la destinaţie, ca şi cum incertitudinea i s-ar f părut
Categories
Published
of 134
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  MARY ADLER  Vis de vacanţă  Traducerea şi adaptarea în limba română de SILVIA IORGULESCU ALCRISRomance  C  APITOLUL  1 Era opt şi douăzeci şi cinci dintr-o dimineaţă perfectă, când avionulateriză pe insula Santa Catarina. Veni din largul Atlanticului, dădu de douăori ocol micului port şi începu să ruleze pe pista de aterizare de la margineaoraşului. Claire nu-şi dădea seama dacă era bucuroasă sau, dimpotrivă,dacă îi părea rău că ajunsese la destinaţie, ca şi cum incertitudinea i s-ar fipărut preferabilă realităţii concrete. O insulă, oricât de plăcută, avea cevadintr-o închisoare.Îi zâmbi stewardesei, care-i întinse o mână sigură şi o ajută să se ridice. — Iată-ne ajunşi, spuse ea. Nu pare să fie cine ştie ce aeroport. — Nici nu este. Noi îi spunem „haltă”. Pământul acesta este proprietateprivată, dar ni se permite să aterizăm aici cu cei câţiva pasageri care vin peinsulă şi să facem o scurtă escală în cazul călătorilor care au destinaţii maiîndepărtate, ca să-şi mai dezmorţească picioarele.Mă bucur că aţi călătorit cu noi, domnişoară Wyndham. — Mulţumesc. A fost o călătorie minunată. Sper că ne vom reîntâlnicândva.Claire clipi, din pricina strălucirii puternice a soarelui. După cele câtevaore lungi de zbor, revedea cu bucurie iarba înaltă de un verde strălucitor, iarclădirea albă a micului aeroport, cu steagul ei verde şi roşu fâlfâind în vânt, ise părea un miraj îndepărtat. Un mulatru se apropie de ea şi-i luă valiza, iarClaire îl urmă tăcută, la câţiva paşi în spate. Cu siguranţă, Nicholas va venis-o întâmpine...Era prea gros îmbrăcată pentru climatul cald al insulei, dar pardesiul gri-argintiu şi rochia din pânză verde, asortată cu pălăria, îi puneau în valoarefrumuseţea tenului şi-i scoteau în evidenţă strălucirile verzui din ochii eicăprui. Ştia că nu arată atât de deplasată pe cât se simţea, şi pentru acest  mărunt lucru fu recunoscătoare. — Claire, Claire, draga mea.Privi silueta care se apropia, sperând din tot sufletul că era Nicholas.Chiar el era. Nicholas Benton, care n-avea decât treizeci şi opt de ani,părea mai în vârstă, recunoscu îndurerată Claire. „Aripioarele” albe care-iîncadrau tâmplele erau încă mai pronunţate decât anul trecut, când venisepentru o scurtă perioadă în Anglia, iar ridurile din jurul gurii erau mult maiaccentuate. Şi totuşi, era Nicholas, şi nu era acum momentul să-şi arătesupărarea sau îngrijorarea.O îmbrăţişă, apoi îi luă mâinile într-ale sale şi ochii lui albastru-cenuşii omăsurară întrebător şi cu oarecare compasiune. — Ce bine îmi pare să te văd! Nu puteam să te las singură aici,înconjurată de străini, mai ales că din pricina mea te afli pe insulă. Amaterizat şi eu de pe continent chiar ieri, şi am anunţat-o pe Inez că voi venisă te iau şi vom lua micul dejun împreună. Cred că nu te deranjează săajungi la familia Sarmento un pic mai târziu, spre prânz.Făcu o scurtă pauză, apoi adăugă: — Arăţi foarte bine, Claire, în ciuda... tuturor celor întâmplate.Claire îşi plecă privirea şi porni alături de el, ţinându-l strâns de braţ şiamintindu-şi din nou de moartea mamei sale, survenită pe neaşteptate înurmă cu patru luni şi de insuportabilele, pustiile săptămâni care urmaseră.Poate că nu i-ar fi fost atât de greu dacă l-ar fi avut alături pe tatăl ei şidurerea i-ar fi fost împărtăşită de cineva drag. Dar tatăl ei murise când aveapatru ani, nu multă vreme după ce în viaţa ei apăruseNicholas, pe atunci un tânăr de douăzeci de ani, care întruchipa în ochii eiidealul de frate mai mare. De atunci, fuseseră nedespărţiţi.Ce fericiţi fuseseră anii aceia, când Nicholas studia la Londra şi îşipetrecea sfârşitul de săptămână într-o căsuţă vecină cu reşedinţa familiei Wyndham! Părea că nu se plictiseşte niciodată să-i ţină companie ei, fetiţei  de atunci, aşa cum probabil s-ar fi întâmplat cu oricare alt tânăr.Dar, după aceea Nicholas fusese nevoit să plece să lucreze peste hotare şiurmătoarea dată când s-au văzut, Claire avea şaisprezece ani, iar el treizecişi doi şi deja începuse să albească. Dar, în ciuda înfăţişării sale mature,rămăsese acelaşi camarad de încredere, deşi o pornire interioară misterioasăîl făcuse să renunţe la căsuţa vecină ei şi la o carieră în ţara natală. Spremarea ei supărare, alesese să lucreze departe de casă şi acceptase câtevacontracte pentru construirea de drumuri şi poduri în mai multe părţi ale Africii. Iar acum, fusese solicitat de proprietarul a trei sferturi din insulaSanta Catarina să înlocuiască un pod erodat de vreme.Cât timp se ocupa de acest contract, Nicholas avea să locuiască pe insulă,într-un bungalou. Stătea deja aici de aproximativ un an. Aici îi trimiseseClaire telegrama cu vestea morţii mamei ei, în urmă cu patru luni. Deatunci, el îi scrisese săptămânal, punând în lungile sale scrisori multăcompasiune şi înţelegere. Într-o bună zi, îi făcu şi propunerea, o propunerepe care fata, în singurătatea ei şi în dorinţa de a se afla alături de cinevadrag, o acceptă, deşi era măcinată de îndoieli. O ruga pe Claire să vină peinsula Santa Catarina şi s-o înveţe limba engleză pe senhoraInez Sarmento, singura fiică a unei nobile familii de bogătaşi.La vârsta de nouăsprezece ani, Claire absolvise şcoala şi se angajaze la oeditură.Cunoştinţele ei de limba portugheză se reduceau la un curs intensiv peşase săptămâni, predat de o doamnă din Londra, pe care Nicholas i-orecomandase pentru a grăbi ajungerea ei pe insulă şi asumarearesponsabilităţii de profesoară. Acum că ajunsese la destinaţie, Claireîncepuse să se îndoiască de faptul că experienţa şi calificările sale suntsuficiente. Din fericire, alături de ea se afla Nicholas. — Îţi vom lăsa bagajele la aeroport şi ţi le vor trimite ei mai târziu. Vei vedea că oamenii de aici sunt foarte primitori şi dornici să ajute. Le plac
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks