Documents

BAZELE_STIINTEI_NURSING.docx

Description
BAZELE STIINTEINURSING-ULUI INTRODUCERE IN PROFESIE Lecţia de anatomie a dr. Willem van derMeer Istoria medicinei se ocupă atât de evoluţia medicinei ca Ştiinţă, cât Si de contribuţiile diverselor personalităţi în acest domeniu. Medicina nu a apărut ca Ştiinţă aŞa cum o cunoaştem astăzi. De la arta vracilor Şi Şamanilor care pretindeau că alungă duhurile rele, la medicina sacerdoţilor care practicau în umbra templelor, până la medicina modernă este
Categories
Published
of 53
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  1 BAZELE STIINTEINURSING-ULUI INTRODUCERE IN PROFESIE  Lecţia de anatomie a dr. Willem van derMeer    Istoria medicinei   se ocupă atât de evoluţia medicinei ca Ştiinţă, cât Si de contribuţiile diverselor  personalităţi în acest domeniu. Medicina nu a apărut ca Ştiinţă aŞa cum o cunoaştem astăzi. De la arta vracilor Şi Şamanilor care pretindeau că alungă duhurile rele, la medicina sacerdoţilor care  practicau în umbra templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul medieval Şi renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice, cât Şi al astrologiei Şi alchimiei, medicul modern trebuie să fie atât savant, cât Şi cetăţean, care să aplice Ştiinţa actuală în scopul modificării pozitive a condiţiilor de mediu natural Şi social.   Medicina preistorică.   Boala a preexistat apariţiei omului pe Pământ: La animale cu îmbolnăviri de diferite tipuri, se în registrează comportamente care pot fi încadrate printre activităţile tămăduitoare. Astfel, mamiferele obiŞnuiesc să - Şi lingă rănile (prin care se realizeaza Şi o dezinfecţie datorită antibioticelor din salivă), îŞi expun la soare părţile suferinde, în caz de indigestie chiar Şi carnivorele consumă iarbă. Deci acţiunea de vindecare a existat înainte de apariţia omului. Există o filogeneză a activităţii vindecătoare. Se remarcă însă o deosebire esenţială între acţiunile vindecătoare din lumea biologică Şi cele din medicina umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce acţiunile medicinei umane se bazeaza pe conŞtiinţă, gândire, strategie. Medicina umană a apărut Şi evoluat din necesitatea păstrării forţei de muncă, necesitatea îngrij irii nou- născutului Şi a gravidei, necesitatea combaterii durerii.   Există 3 izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice:    paleopatologia:   (patologia veche) studiază urme ale proceselor de vindecare Şi procese  patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare. Principala sursă de informaţie privind această perioadă o constituie analiza oaselor fosile. Paleopatologia ne arată bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele  2 mai multe exista Şi astăzi.S - au evidenţiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame), tuberculoză, sifilis, fracturi, dar Şi primele forme de intervenţii chirurgicale cum ar fi trepanarea   Şi amputarea. 1   arheologia medico- istorică:   cercetează obiecte ce au legatură cu igiena Şi practica medicală, instrumentarul medical, obiectele magice etc. etnoiatria:   studiază conceptele Şi practicile medicale ale unor populaţii aflate în prezent pe treptele inferioare ale dezvoltării sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).  Astfel, prin metodele specifice etnologiei, studiindu- se anumite grupuri Şi populaţii aŞa -zis primitive , putem deduce informaţii privind practicile medicale preistorice.De asemenea Şi prin studiul folclorului ne putem întoarce la srcini. în cadrul primelor culturi tribale, actul medical, care avea Şi valenţe religioase, era practicat   de către vraci Şi Şamani. în mod empiric, se foloseau  plantele ca agent tămăduitor, multe din proprietăţile acestora erau descoperite întâmplător. Speranţa de viaţă a omului primitiv era destul de redusă. Analizându - se scheletele descoperite în zona siturilor arheologice, s- a ajuns la concluzia că omul de Neanderthal, sau de Cro -magnon, sau cel al mezoliticului, în aproape 90% din cazuri nu ajungea la 40 de ani. Faţă de sinantrop, care, în  peste 70% din cazuri, murea înainte de a avea 15 ani, înregistrăm un vizibil progres. Concepţia medicala era una animistă, demoniacă,    boala fiind vazută ca o parazitare a organismului de către un demon. Tratamentul bolii era realizat de către vindecatorii triburilor primitive, care reuŞeau eliminarea demonilor cauzatori de boală. în peŞtera  Les trois freres  este reprezentat primul medic, efectuând un dans ritual (paleolitic). Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Strategiile de vindecare diferă în funcţie de etiologie: incantaţii, înŞelarea spiritului malefic etc. Nu exista etică si deontologie în practica medicală, vindecătorul e doar mediator, nu îŞi asumă răspunderea actului vindecării (aceasta apare odată cu medicina hipocratica, medicina Ştiinţifică. Partea magică era ajutata Şi de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dinţi de animal, pietre semipreţioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate în scop profilactic, talismane (cu anumite semnificaţii), tatuaje, măŞti etc. Omul primitiv era mereu în căutarea hranei, dar o dată cu apariţia surplusului de produse, apare Şi primul medic, un  pas catre Medicina în Egiptul Antic se referă la acele practici de vindecare din Egiptul Antic, cuprinse deci în perioada dintre anii 3300 î.Hr Şi 525 î.Hr. si descrise in :   ã   Scrierile literare ale antichităţii: Odiseea lui Homer    ã   Papirusurile medicale: Medicina în Egiptul Antic  3 o  papirusul  Edwin Smith   (1600 î.Hr. Şi descoperit în 1930): are 5 metri lungime Şi descrie mai ales procedurile chirurgicale ale perioadei. Astfel, sunt menţionate 48 de cazuri de răni ale capului, gâtului, umerilor, pieptului, fiecare caz fiind însoţit de descrieri amănunţite Şi urmat de prescripţii. De asemenea sunt descrise fracturile, ceea ce dovedeŞte o bogată experienţă, accidentele de muncă fiind numeroase în acea epocă (cum ar fi cele din timpul construcţiei piramidelor).   o  papirusul Ebers  (din perioada faraonului Den - p rima dinastie, 3000 î.Hr. Şi descoperit în 1875): o rolă gigantică, lată de 30 cm. Şi având o lungime de 20 metri. Aici sunt tratate problemele medicinei interne, precum Şi maladii ale ochiului, pielii, extremităţilor Şi cazuri de ginecologie Şi chirurgie.   Mai apar Şi 877 reţete Şi 400 de medicamente. o  papirusul de la Kahun  (descoperit în 1898) o  papirusul Brugsch  sau de la Berlin (1909) ã   relatările istoricilor Herodot, Diodor din Sicilia, si altii   Se credea că omul se naŞte perfect sănatos, iar boala ar apărea datorită unei cauze externe. Astfel, în cazul rănilor sau al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibilă, deci Şi tratamentul era raţional. Dar în cazurile ce interesau microbiologia, având în vedere nivelul slab al cunoŞtinţelor de profil, bolile interne erau atribuite unor forţe, obscure, divine Şi deci necesitau mai întâi proceduri magice Şi apoi tratament. Cu alte cuvinte, în acea epocă nu era o delimitare clară între religie Şi ceea ce astăzi numim medicină. Respiraţia era considerată actul vital: suflul vieţii ar pătrunde prin urechea dreaptă, iar suflul morţii prin cea stângă. Deci medicii egipteni erau  pneumatiŞti.  Cu toate acestea, cunoştinţele despre plămâni erau slabe. Se considera că respiraţia Şi inima sunt importante , ia r din aceste două organe, aerul s - ar răspândi în tot organismul. Ficatul era socotit rezervorul de sânge al organismului. DeŞi practicau îmbălsămarea Şi mumifierea cadavrelor, cunoştinţele de anatomie ale medicilor erau slabe Şi aceasta pentru simplul motiv că de cadavre nu se ocupau medicii, ci anumiţi meŞteŞugari. De altfel, pentru mumificare nu practicau disecţia. Cu ajutorul unor cârlige, creierul era scos pe nas. Alţi meŞteŞugari extrăgeau organele interne din abdomen Şi le aruncau în  Nil. Autorul  papi rusului Smith avea ceva cunoŞtinţe în domeniul sistemului circulator, deŞi nu făcea distincţie între vase de sânge, tendoane Şi nervi.   în cadrul mitologiei egipteane, putem enumera câţiva reputaţi vindecători:   ã Thot: atotştiutorul , care deţinând toate tainele, le cunoŞtea Şi pe acelea ale vindecării.  Vindeca în special bolile de ochi. Mai târziu, a devenit Hermes Trismegistul la greci. ã   Osiris: cel care învinge moartea ã   Isis: zeiţă - vrăjitoare despre care se spunea că învie morţii   ã   Amon: nu numai zeul-soare , ci Şi al fecundităţii Şi virilităţii   ã   Sekhmet: zeiţă ocrotitoare a femeilor suferinde   ã   Seth: personaj malefic, răspândea bolile epidemice.  Un personaj real, care a avut onoarea de a fi zeificat, este Imhotep, arhitectul regelui Zoser ,ajuns apoi ministru Şi medic regal. Se pare că a fost unul dintre primele genii ale lumii. 1  La  4 templele închinate lui Imhotep veneau bolnavi cărora el le apărea noaptea în vis, la fel cum ulterior avea să se întâmple la templele lui Asclepios din Grecia Antică.  Chirurgia în vechiul Egipt: Actul medical era însoţit de ritualuri religioase.   Asemeni multor altor meŞteŞuguri, practica medicala se transmitea din tată în fiu. Completarea învăţăturii, perfecţionarea se realiza într  - una din Casele vieţii , întemeiate, conform legendei, chiar de Imhotep. Acestea vor deveni marile centre medicale de mai 4 târziu. Medicii egipteni erau strict specializaţi, printre dome nii enumerându-se: stomatologie, obstetrica, specialităţi care dovedesc gradul de dezvoltare a civilizaţiei egiptene. Dupa ce învăţa meŞteŞugul vindecării, medicul putea căpăta Şi o funcţie. După cum relata Diodor din Sicilia, existau medici militari care însoţeau expediţiile Şi caravanele de călători. Cei mai buni tămăduitori erau luaţi în serviciul curţii faraonului. Exista astfel o întreagă ierarhie medicală.   mm  —  A   Vindecarea unei migrene Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din cuprinsul propriei ţ ări. De altfel Homer  preciza: Rodniculpământ al Egiptului este cel mai bogat în leacuri .   Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul, sămân ţ a de in, mărarul, s mirna, opiul, precum Ş i diverse minerale, săruri de plumb, antimoniu, cupru. Dintre produsele animale se intrebuin ţ au carnea, creierul, sângele. Leacurile se administrau în lapte, vin, bere sau fierturi. Se  preparau pilule cu ajutorul mierei, se făceau sup ozitoare. Purgativele, laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregătea medicamentele.  
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x