Documents

Meyerhold Biomecanica.docx

Description
Biomecanica lui Vsevolod Meyerhold Pe tot parcursul discursului său, Meyerhold repetă cu obstinaţie sintagma „actorul nou”. Intenţia clară este aceea de a imprima actorilor cu care lucrează conştiinţa faptului că în propunerea sa cutumele şi tradiţionalismul preţios nu îţi mai găsesc locul. Asumâdu-şi desprinderea de latura psihologică a teatrului pe care o experimentase lucrând cu Stanislavski, porneşte în căutarea formei teatrale general valabile care să permită distanţarea de
Categories
Published
of 9
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
  Biomecanica lui Vsevolod Meyerhold Pe tot parcursul discursului său, Meyerhold repetă cu obstinaţie sintagma „actorul nou”. Intenţia clară este aceea de a imprima actorilor cu care lucrează conştiinţa faptului că n propunerea sa cutumele şi tradiţionalismul preţios nu ţi mai găsesc locul. !sum du#şi desprinderea de latura psihologică a teatrului pe care o e$perimentase lucr nd cu %tanisla&s'i, porneşte n căutarea formei teatrale general &alabile care să permită distanţarea de arbitrarul unei interpretări bazate aproape e$clusi& pe aport sufletesc şi introspecţie. (acă Metoda stanisla&s'iană presupune o sondare n propria conştiinţă şi are la bază e$perienţa personală accesată n folosul persona)ului, căutările lui Meyerhold se ndreaptă către un alt ni&el de nţelegere al te$tului dramatic, spre ncarnarea formei n e$presie controlabilă prin măsură şi ritm.*$erciţiile de biomecanică par la o primă &edere descompuneri bizare ale unor acţiuni simple. +e poate fi mai banal dec t aruncarea unei pietre sau lansarea unei săgeţi -n mod normal nu a&em conştiinţa mişcărilor noastre şi datorită arcurilor refle$e nnăscute sau formate e$ecutăm mişcări mai mult sau mai puţin ample fără  premeditare. Pe scenă nsă, n accepţiunea lui Meyerhold, orice gest echi&alează cuo replică, iar dacă gesturilor suntem obişnuiţi să le acordăm o mai mică atenţie, n mod cert o replică adăugată sau omisă este mai greu de trecut cu &ederea. !şadar, aplic nd principii ale mecanicii şi anatomiei umane, sistemul de antrenament  pentru scenă dez&oltat de Meyerhold are ca scop principal trezirea conştiinţei gestului.Independenţa naturală a modului de a acţiona fizic trebuie trebuie supusă unor rigori mentale şi folosită n acord cu intenţiile persona)ului. (e la simpla postură  p nă la acţiunea concretă, prezenţa unui persona) aduce cu sine greutatea sa n economia spectacolui. „  Actorul rămâne pe scenă nu pentru că, în absenţa culiselor, n-are unde să dispară, ci pentru că, asimilând sensul pauzei, continuă săia parte la acţiunea scenică. Această pauză pune în valoare emoţia născută din lumină, din muzică, din accesorille strălucitoare şi din costumele de paradă.  Actorul care n-a părăsit scena niciun moment revelează semnificaţia coexistenţei celor două planuri – scenă şi prosceniu – continuând să trăiască în sunetele unei muzici care nu mai răsună .” /0. +ontinu nd ceea ce 1agner intuise, iar !ppia  postulase de)a, cheia rigorii şi rafinemantului artei actorului stă n muzică 2 singuracoordonată precisă, reperul in&ariabil pentru o cadenţă )ustă3 ritmul. 4u neapărat un ritm de metronom căruia să te supui orbeşte, ci unul interior pe care l aplici n  primul r nd mişcării. Ino&aţia pe care o propune Meyerhold e aceea că prin  disocierea &oită a mişcării de muzică, n aparentă di&ergenţă, dar sub acelaşi cadru creat de ritm, aduce pe scenă o polifonie ce se armonizează.!ctorul nu trebuie să fie scla&ul muzicii, al scenografiei şi nici măcar al te$tului. +orporalitatea sa i permite indi&idualizarea şi totodată aderarea la elementele constituti&e ale spectacolului. (e la lumină la machia) şi sceografie, toate concură  pentru a#l pune n &aloare pe actor, iar acest lucru nu se nt mplă dec t prin mişcare. „  Rolul mişcării e mai mare decât al altor elemente teatrale. ! Actorul nostru îşi spune# $eoarece ştiu că fondul sceno%rafic al scenei mele e alcătuit cu vederi de ansamblu, că scândurile ei prelun%esc sala şi că totul e subordonat muzicii, nu pot i%nora ceea ce trebuie să fiu atunci când intru în scenă. $eoarece  spectatorul va percepe &ocul meu concomitent cu fondul pictural şi cu cel muzical,  &ocul meu nu va fi decât una din componentele acestui ansamblu cu funcţie transmisibilă, pentru ca suma elementelor spectacolului să aibă un sens  precis .”50.Pentru că pe scenă ritmul e diferit de &iaţă, stilul de )oc nu poate fi tern şi şters,  pre&izibil şi recognoscibil ca n teatrul naturalist. Meyerhold percepea teatrul ca artă, nu &iaţă ridicată la putere, nu ipostază a &ieţi, ci o e$istenţă independentă, cu legi proprii care nu mimează, ci fiinţează. Principiul de bază pe care l impune teatrului său este 6ocul. +aută mereu să )ongleze cu ncărcătura emoţională dominantă şi să găsească amuzamentul din tragic şi seriozitatea din comedie. *ste  perfect )ustificată această ambi&alenţă pentru că, n fond, prin suprapunere cu &iaţansăşi, o situaţie care pri&ită obiecti& e amuzantă, poate a&ea ncărcătură tragică  pentru cel care o trăieşte. Pendularea ntre ipostazele aceluiaşi dat, e$perimentarea  )usteţii atitudinii, duce ntr#ade&ăr către un parcurs coerent, lipsit de stereotipie sau manierism.7e&enind la mişcare şi ritm, un impact ma)or asupra conceptului de biomecanică l are contopirea dintre e$erciţiile de biomecanică imaginate şi bucăţile muzicale alese. -n aparent contratimp, antitetice la o primă &edere, studiile sale de mişcare descriu de fapt un parcurs foarte e$act. 8nei măsuri obişnuite din muzică i corespunde o suită de posturi, acţiuni şi contra#acţiuni, delimitate ritmic deaccente pe care un neiniţiat abia dacă le percepe. *$erciţiul şi are un ritm, independent de cel al muzicii. Interpretului i re&ine sarcina de a le armoniza şi de a acorda ritmul său interior, fle$ibil de altfel, la cel riguros al muzicii. 7uperile de ritm, alergările şi paşii care nu şi au logica n descompunerea firească a acţiunii respecti&e, sunt de fapt diapazonul care acordă fin mişcarea fragmentată la  partitura muzicală. 8n studiu se poate e$ecuta independent n orice ritm, de la cele  mai rarefiate la cele mai alerte, nsă odată ce ai nsuşite elementele tehnice e loc  pentru muzică şi pentru prefecţiune.*$istă trei componente ale celor /9 mişcări care alcătuiesc studiul „!runcarea  pietrei” 2 primul din cele patru studii care s#au păstrat de la Meyerhold 2 %toi'a, :t'az, Posil. !şa cum sunt descrise n lucrarea „  $rama as '(erap)# '(eor),  *ractice and Researc( ” de Phil 6ones, aceste trei ipostaze se pot aplica oricărei mişcări cotidiene3 „  +iecare mişcare parcur%e un ciclu care implică în primul rând  %enerarea unui punct de plecare dinamic# toia, apoi concentrarea resurselor acumulate printr-o mişcare anta%onică, executată în direcţia opusă acţiunii dorite,refuzul – taz – fapt care produce impulsul pentru *osil – realizarea acţiunii  propriu-zise .”;0. -n teorie lucrurile sunt limpezi şi nu pare a fi ne&oie de multe lămuriri. -n practică nsă, ceea ce este esenţial pentru ca e$erciţiul să a)ungă la rezultatul dorit este atenţia acordată detaliilor. %arcina este simplă, n fond, şi tocmai de aceea e at t de necesară rigoarea aproape de perfecţiune.Importanţa unui profesor de biomecanică inter&ine odată ce a trecut de stadiul demonstraţiilor, după ce studenţii au deprins ordinea mişcărilor şi teoria minimală. !bia atunci se poate pătrunde n sensul concret şi ofertant al mecanismului meyerholdian. 4u repetarea automatizată, nu seria e importantă, ci )usteţea replicii, posibilitatea de a relua mereu cu aceeaşi intensitate, n acelaşi ritm perfect şi mai ales cu acelaşi rezultat. !ceastă &eritabilă obsesie a detaliului, a lucrului n amănunt la ni&el gestual nu e o simplă poziţionare, o amplasare ntr#un spaţiu, ci o dinamică perfectă. <orma fi$ă a mişcării.Pe Meyerhold l interesa mişcarea nu simpla utilitate a sa, nu necesitatea ei imediată şi e&identă, ci poezia unui parcurs scenic dinamic, maniera de e$presie a actorului şi capacitatea de a emoţiona şi prin &irtuozitate. Inspirat de +ommedia dell= !rte şi >eatrul :riental, n mod e&ident a mprumutat din con&enţia creatoare a acestor spaţii teatrale. ?iomecanica, la ni&elul mişcării, este o artă a descompunerii şi recompunerii, a rein&entării şi a modelării corporalităţii. Meyerhold crede, ntr#o anumită măsură, n actorul total, n meşteşug rafinat şi tehnică aprofundată. 4u poţi pri&i teoria sa legată de mişcare n afara conte$tului spaţial pe care l#a creat@ e$istă o simbioză armonioasă ntre masi&itatea materialelor folosite n decor, n &olumele concepute, &eritabile maşinării inspirate de <uturismul care combătea radical prezenţa, sentimentalitatea şi sensibilitatea trăirilor, şi supleţea mişcării actorului antrenat ritmic 2 un corp unitar, dar bine indi&idualizat. „  Actorul cunoaşte motivul pentru care tot ceea ce îl încon&oară a  fost conceput într-un anumit fel, şi nu altul/ el nu i%noră că e un produs al artei teatrale/ de aceea se transformă şi devine el însuşi un produs al artei .”A0  -n numele artei pentru artă, al ino&aţiei, al unor idealuri de ordin social, Meyerholdşi asumă conduita pe care o opunea tradiţiei de)a rutinate. Influenţat de <utusirm şi+onstructi&ism, trecut prin e$perienţa de a lucra alături de %tanisla&s'i, a a&ut ambiţia de a redescoperi teatrul, de a l acorda la timpul prezent şi a#i reda forţa creatoare intrinsecă. %ub impreiul ritmului ordonator, elemin nd emoţia destructi&ăşi arbitrarul unei interpretări aleatorii, a reuşit să creeze un teatru coerent, bine structurat, bazat pe actorul &irtuos ca parte integrantă a unui corpus unitar. 4u e o nt mplare că mişcarea care deschide şi nchide studiile sale de biomecanicăse numeşte (actylus 2 n traducere din limba greacă3 deget. %tructura osoasă care stă la baza motilităţii unui deget concentrează n doar c ţi&a centimetrii patru articulaţii şi un ansamblu bine calibrat 2 5B de oase indi&idule care lucrează ori de c te ori ndoim un deget. M na lucrează ca un tot, degetele, fiecare n parte, ca o indi&idualitate, dar mereu n interdependenţă, legate de o membrană interdigitală mentală pe care omul nu o mai păstrează. !celaşi principiu mecanic ar fi modelul ideal şi pentru teatrul propus de Meyerhold. VSEVOLOD MEYERHOLD (1874 – 1942) ã 7egizor rus de srcine germană. ã (ebutează alături de %tanisla&s'i de a cărui estetică se desparte ulterior.Meyerhold afirmă caracterul con&enţional al spectacolului, combăt ndidentificarea lui cu &iaţa. ã Meyerhold se distinge prin mari &irtuţi plastice Cmontareaspectacolului  0edda 1abler   de IbsenD, prin redescoperirea şi re&alorificareaformelor de teatru popular C  2alanci  , de ?loc'D, dar şi a formelor tradiţionaleC  $on 3uan  de MoliEre şi  4ascarada  de Fermonto&D. ã -n /G/;, apare &olumul său teoretic  $espre teatru . ã (upă ce, n timpul ţarist montase spectacole grandioase, după 7e&oluţieel &a adera la noul regim, &a colabora cu Maia'o&s'i, &a regiza spectacole demasă Cfiind unul dintre promotorii teatrului re&oluţionarD şi &a apela la mişcareaconstructi&istă pentru realizarea unor spectacole destinate proletariatului. ã Printre ultimele sale montări importante se numără  *ădurea  de :stro&s'iC/G5AD şi  Revizorul   de Hogol C/G5D. ã -n realizările sale, el afirmă proeminenţa regiei supra te$tului, aconstructi&ismului şi a concepţiei sale biomecanice asupra &ieţii scenice. ã >eoriile sale au sf rşit prin a fi respinse şi Meyerhold s#a retras din &iaţaartistică n /G;J.

12183-17858-1-PB

Aug 1, 2017
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x