Documents

A04SauleanuLucian

Description
articol
Categories
Published
of 22
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Related Documents
Share
Transcript
    38 Exercitarea abuziv ă  a dreptului de vot. Abuzul de majoritate ş i abuzul de minoritate Conf. univ. dr. Lucian S ă uleanu *  Abusive exercising of the right to vote. Majority`s abuse and minority`s abuse The modality and the conditions under which the shareholders exert their right to vote are restricted through the way of attack represented by the legal elections formulated upon the ground of article 132, occasion in which is verified the concordance of this action with the stipulations of the law or with the ones of the respective constitutive act. In most of the occurring cases, the disrespect to the conditions stated by the law 31/1990 on the summoning, functioning and decision making of the shareholders General Assembly, the intervening sanctions are either the annulations of the respectively mode decision or the statement of its nullity. But in the cases when, through these conditions are obeyed law  fully, through the decision made itself certain shareholders shoud come to be privileged, we would be in the presence of an abuse mode trough the law itself, the sanction of which would involve certain specific problems raised by the regulations in the matter of societies` constitution. Key words: majority abuse, minority abuse, right to vote, general assembly of shareholders Cuvinte cheie: Adunarea general ă  a ac ţ ionarilor, drept de vot, abuz de majaroritate, abuz de minoritate 1. Identificarea exercit ă rii abuzive a dreptului de vot.  Exist ă  anumite situa ţ ii în care, de ş i nu se poate sus ţ ine c ă  o hot ă râre a adun ă rii generale a ac ţ ionarilor contravine vreunei dispozi ţ ii legale ori statutare, prin cele hot ă râte sunt favoriza ţ i anumi ţ i ac ţ ionari în dauna celorlal ţ i; la o prim ă  analiz ă , aceast ă  situa ţ ie nu este altceva decât consecin ţ a fireasc ă  a aplic ă rii principiului majorit ăţ ii, îns ă , în m ă sura în care o astfel de hot ă râre este contrar ă  interesului societ ăţ ii, iar scopul este doar de a favoriza ac ţ ionarii ce au votat în acest sens, vom fi în prezen ţ a unui abuz de majoritate. Vom fi în prezen ţ a unui abuz de minoritate ori de câte ori se încearc ă  a se întârzia luarea ori executarea unor hot ă râri ale adun ă rii generale prevalându-se de diverse dispozi ţ ii legale ori statutare menite protec ţ iei unor astfel de ac ţ ionari, îns ă  exercitate nu cu respectarea finalit ăţ ii acestora, ci doar cu scopul de a proteja propriile interese în dauna celorlal ţ i ac ţ ionari. În doctrin ă  s-a conturat ş i no ţ iunea de abuz de egalitate; spre exemplu, a fost sanc ţ ionat abuzul constant al unui asociat egalitar de a * Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept ş i Ş tiin ţ e Administrative; Modalitatea ş i condi ţ iile în care ac ţ ionarii exercit ă  dreptul de vot sunt cenzurate pe calea ac ţ iunii formulate în temeiul art. 132, ocazie cu care este verificat ă  concordan ţ a acesteia cu dispozi ţ iile legale sau ale actului constitutiv. Dac ă  în cazul nerespect ă rii condi ţ iilor Legii nr. 31/1990 privitoare la convocarea, desf  ăş urarea ş i luarea hot ă rârilor adun ă rii generale ale ac ţ ionarilor, în cele mai multe cazuri, intervine sanc ţ iunea anul ă rii ori nulit ăţ ii hot ă rârii astfel luate, în cazurile în care de ş i sunt respectate aceste condi ţ ii, îns ă  prin hot ă rârea luat ă  sunt favoriza ţ i anumi ţ i ac ţ ionari, suntem în prezen ţ a unui abuz de drept, a c ă rui sanc ţ ionare implic ă  anumite probleme specifice în materie societar ă .    39 vota transformarea societ ăţ ii în societate pe ac ţ iuni ş i majorarea de capital social cu scopul de a îmbun ă t ăţ i situa ţ ia financiar ă  a societ ăţ ii 1 . 2. Temeiul juridic. Dreptul subiectiv trebuie s ă  fie exercitat potrivit cu scopul s ă u economic ş i social (art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice ş i persoanele  juridice). De asemenea, exercitarea dreptului subiectiv trebuie s ă  fie în acord cu legea ş i morala (art. 5 C. civ.) ş i s ă  fie f  ă cut ă  cu bun ă -credin ţă  [art. 970 alin. (1) C. civ.], în caz contrar se poate angaja r ă spunderea civil ă , f  ă r ă  îns ă  a se confunda cu r ă spunderea civil ă  delictual ă 2 , întrucât natura r ă spunderii generate de s ă vâr ş irea unui abuz de drept va fi determinat ă  de îns ăş i natura dreptului exercitat abuziv 3 . Principiul exercit ă rii cu bun ă -credin ţă  a drepturilor subiective rezult ă  din interpretarea logic ă  a art. 57 din Constitu ţ ie: ,,Cet ăţ enii români, cet ăţ enii str ă ini ş i apatrizii trebuie s ă - ş i exercite drepturile ş i libert ăţ ile constitu ţ ionale cu bun ă -credin ţă , f  ă r ă  s ă  încalce drepturile ş i libert ăţ ile celorlal ţ i”. Totodat ă , dreptul subiectiv trebuie s ă  fie exercitat în limitele sale. În dreptul comercial nu a existat o dispozi ţ ie legal ă  care s ă  sanc ţ ioneze abuzul de majoritate ori de minoritate, îns ă , prin modific ă rile aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, s-a prev ă zut expres în art. 136 1  c ă  ac ţ ionarii trebuie s ă - ş i exercite drepturile cu bun ă -credin ţă , cu respectarea drepturilor ş i intereselor legitime ale societ ăţ ii ş i ale celorlal ţ i ac ţ ionari. 3. Pozi ţ ia doctrinei.  Cu dorin ţ a doar de a configura no ţ iunea de abuz de drept, men ţ ion ă m c ă  aceasta a parcurs în doctrin ă  un lung drum, de la negarea existen ţ ei acestei institu ţ ii, continuând cu conturarea celor dou ă  mari teorii, teoria subiectiv ă   ş i cea subiectiv ă , ş i pân ă  la doctrina contemporan ă , care face o aplicare, un mixaj al celor dou ă  teorii 4 . Dac ă  teoria subiectiv ă  are în vedere aspectul subiectiv constând în inten ţ ia de a v ă t ă ma, teoria obiectiv ă  se centreaz ă  pe finalitatea drepturilor subiective, a c ă ror exercitare trebuie s ă  fie în acord cu scopul avut în vedere de norma juridic ă  ce le recunoa ş te. Recunoa ş terea drepturilor subiective are menirea de a permite titularului s ă  tind ă  spre anumite finalit ăţ i, s ă - ş i satisfac ă  anumite interese particulare, cu respectarea intereselor celorlal ţ i ş i cu grija de a nu îi v ă t ă ma pe ceilal ţ i decât în m ă sura în care acest rezultat negativ este consecin ţ a necesar ă  a satisfacerii unui interes legitim 5 . Deturnarea dreptului de la ra ţ iunea sa intrinsec ă , exprimat ă  în scopul pentru care a fost recunoscut ş i garantat sau, într-o alt ă  formulare, utilizarea dreptului în alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridic ă  ce îl recunoa ş te reprezint ă  nu uzul, ci abuzul de drept 6 . Exercitarea drepturilor subiective devine abuziv ă  ori de câte ori acestea fie nu sunt exercitate cu bun ă -credin ţă , ci, dimpotriv ă , exercitarea lor se face într-un scop contrar finalit ăţ ii lor, fie când exercitarea lor afecteaz ă  drepturile ş i interesele societ ăţ ii ş i ale celorlal ţ i ac ţ ionari. Aceste dou ă  situa ţ ii ce se desprind din art. 136 1  nu sunt altceva decât expresia concep ţ iilor doctrinei privitoare la abuzul de drept, respectiv concep ţ ia obiectiv ă  ce implic ă  deturnarea drepturilor de la scopul socio-economic avut în vedere de legiuitor ş i concep ţ ia subiectiv ă  ce presupune exercitarea drepturilor cu scopul de a prejudicia pe ceilal ţ i. 1  C.A. Dijon, decizia din 16 noiembrie 1983, în Recueil Dalloz, I R, 394, apud Gh. Piperea, în St.D. C ă rpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societ ăţ ilor comerciale. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucure ş ti, 2006, p. 724. 2  D. Gherasim, Buna-credin ţă  în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucure ş ti, 1981, p. 232. 3  V. Pribac, Abuzul de drept ş i contractele de munc ă , Ed. Wolters Kluwer, Bucure ş ti, 2007, p. 33. 4  Cu privire la dezvoltarea acestor teorii, a se vedea V. Pribac, op. cit., p. 18 ş i urm. 5  M. Eliescu, R ă spunderea civil ă  delictual ă , Ed. Academiei, Bucure ş ti, 1972, p. 163. 6  I. Deleanu, Drepturile subiective ş i abuzul de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 51; V. Pribac, op. cit., p. 13.    40 4. Criterii de apreciere a exercit ă rii abuzive a drepturilor de c ă tre ac ţ ionari.  În conturarea principiilor de exercitare a drepturilor subiective 7 , au fost identificate mai multe posibile criterii, re ţ inându-se c ă  exercitarea drepturilor subiective constituie un abuz de drept ori de câte ori se realizeaz ă : – cu nesocotirea legii ş i a moralei; – cu rea-credin ţă ; – cu dep ăş irea limitelor acestuia; – cu nesocotirea scopului social ş i economic pentru care a fost recunoscut. Au fost considerate ca esen ţ iale dou ă  elemente definitorii: un element subiectiv – exercitarea cu bun ă -credin ţă  a drepturilor – ş i un element obiectiv – exercitarea drepturilor în conformitate cu finalitatea economic ă   ş i social ă  urm ă rit ă  de legiuitor prin acea norm ă  juridic ă . Buna-credin ţă , condi ţ ie a exercit ă rii drepturilor, are menirea „reechilibr ă rii raporturilor contractuale afectate de inegalitatea juridic ă , economic ă   ş i informa ţ ional ă  dintre p ă r ţ i” 8 , recunoscându-se acesteia „voca ţ ia universal ă  de a completa normele legale” 9 . Exercitarea cu bun ă -credin ţă  a drepturilor a fost interpretat ă  prin prisma unei obliga ţ ii de loialitate ce incumb ă  ac ţ ionarilor atât fa ţă  de al ţ i ac ţ ionari, cât ş i fa ţă  de societate ş i care este consecin ţ a inten ţ iei comune a ac ţ ionarilor de a desf  ăş ura o activitate comercial ă  cu scopul ob ţ inerii de beneficii ( affectio societatis ). Cu privire la exercitarea dreptului de vot, jurispruden ţ a a re ţ inut drept criterii generice de apreciere a abuzului de drept cele dou ă  direc ţ ii doctrinare, respectiv contrarietatea deciziei fa ţă  de interesul general al societ ăţ ii ş i adoptarea hot ă rârii cu scopul favoriz ă rii ac ţ ionarilor majoritari în dauna celorlal ţ i 10 . Interesul general al societ ăţ ii, recunoscut a fi o „no ţ iune de neevitat în dreptul societ ăţ ilor comerciale ş i greu de circumscris într-o defini ţ ie” 11 , î  ş i g ă se ş te temeiul în art. 136 1 , care face trimitere la existen ţ a unui interes legitim al societ ăţ ii, dar ş i într-o serie de aplica ţ ii ce contureaz ă  obliga ţ ia exercit ă rii sau încheierii unor acte în concordan ţă  cu interesul societ ăţ ii. De altfel,  înc ă lcarea acestor dispozi ţ ii particulare constituie premise de apreciere a înc ă lc ă rii interesului societ ăţ ii; în acest sens, exist ă  limite privitoare la: – exercitarea mandatului administratorilor, cum ar fi, cu titlu de exemplu, în îndeplinirea obiectului de activitate [art. 70 alin. (1)], f  ă r ă  dep ăş irea limitelor opera ţ iunilor obi ş nuite [art. 78 alin. (1)] sau exercitarea mandatului cu pruden ţă   ş i diligen ţ a unui bun administrator (art. 144 1 ); – obliga ţ ia de ab ţ inere de la deliber ă ri ş i decizii a ac ţ ionarului care are interese contrare acelora ale societ ăţ ii (art. 79, art. 127) sau obliga ţ ia administratorului în cazul în care are interese contrare intereselor societ ăţ ii (art. 144 3 ); – conturarea abuzului de bunuri ale societ ăţ ii [art. 272 alin. (1) pct. 2]. 5. Interesul social.  Formularea des întâlnit ă  „interes general al societ ăţ ii” conduce la a analiza existen ţ a unui interes particular al societ ăţ ii probabil, pentru a se evita confuzia desprins ă  din utilizarea acestei formul ă ri, unii autori 12  prefer ă  raportarea la „interesul social”. Vom re ţ ine c ă  interesul social este unic, neputând sus ţ ine cu argumente juridice caracterul general ori particular; ceea ce intereseaz ă  este con ţ inutul acestui interes social; ş tiindu-i compozi ţ ia, putem aprecia ş i când exist ă  înc ă lc ă ri ale sale; dificultatea const ă , a ş adar, în determinarea elementelor ce compun no ţ iunea. 7  V. Pribac, op. cit., p. 34 ş i urm. 8  R.N. Catan ă , Manifestarea ş i consecin ţ ele exercit ă rii abuzive a prerogativelor asocia ţ ilor sau ac ţ ionarilor societ ăţ ilor comerciale, în R.R.D.A. nr. 1/2007, Supliment, p. 143. 9  I. Popa, Reprimarea clauzelor abuzive, în P.R. nr. 2/2004, p. 196. 10  R.N. Catan ă , op. cit., p. 141. 11  I.L. Georgescu, , Drept comercial român, vol. II, Ed. C.H. Beck., Bucure ş ti, 2002, p. 293. 12  Idem, p. 144 ş i urm.    41 În doctrin ă 13  s-a apreciat c ă  interesul social coincide cu interesul comun al ac ţ ionarilor de a- ş i m ă ri patrimoniul personal prin prisma prosperit ăţ ii societ ăţ ii în care sunt ac ţ ionari; cu alte cuvinte, interesul social este expresia intereselor ac ţ ionarilor subsumate no ţ iunii de affectio societatis , astfel c ă  inten ţ ia comun ă  ac ţ ionarilor de a se asocia ş i de a desf  ăş ura în comun o activitate comercial ă  pentru a ob ţ ine profit se metamorfozeaz ă  ca direc ţ ie, scop al societ ăţ ii; din acest scop comun î  ş i extrage fundamentul ş i ideea sanc ţ ion ă rii acelor cazuri în care, ca urmare a votului, sunt favoriza ţ i anumi ţ i ac ţ ionari. Analiza interesului social trebuie s ă  porneasc ă  de la dou ă  premise: pe de o parte, voin ţ a societ ăţ ii este rodul aplic ă rii principiului majorit ăţ ii ş i, în al doilea rând, prin defini ţ ie, o hot ă râre a adun ă rii este luat ă  în contextul unui conflict de interese; existen ţ a celor dou ă  premise nici nu poate fi contestat ă , nici înl ă turat ă . Ac ţ ionarii voteaz ă  în interesul lor ş i realizeaz ă  acest lucru prin intermediul prosperit ăţ ii societ ăţ ii; evident c ă  ei iau o hot ă râre pentru c ă  le satisface interesul. Plecând de la aceast ă  realitate, s-a re ţ inut c ă  de aici decurge, în primul rând, c ă  o hot ă râre este conform ă  interesului social pentru c ă  este adoptat ă  de adunarea ac ţ ionarilor ş i, în al doilea rând, c ă  ac ţ ionarii o adopt ă  pentru c ă  ea este conform ă  interesului lor 14 , de unde ş i concluzia autorului c ă  interesul social ş i interesul ac ţ ionarilor sunt în mod evident confundate. O astfel de concluzie este mai clar ă  în cazul în care nu ar fi nici conflict de interese, când hot ă rârea se ia cu unanimitate, to ţ i fiind de acord cu acea hot ă râre. Pe de alt ă  parte, trebuie s ă  avem în vedere c ă  interesul social este unic. Putem considera c ă  o hot ă râre nu este rezultatul unui abuz de majoritate dac ă  aceasta este luat ă  în considerarea unui interes distinct de acela al ac ţ ionarilor? Dac ă  am admite o astfel de posibilitate, am avea dou ă  ipoteze: hot ă râri normale, ce sunt în concordan ţă  cu interesul social pentru c ă  sunt în interesul ac ţ ionarilor, ş i hot ă râri luate cu unicul scop de a favoriza majoritarii în detrimentul minoritarilor, care nu sunt abuzive pentru c ă  satisfac de altfel un interes distinct de acela al ac ţ ionarilor. O astfel de distinc ţ ie nu poate fi primit ă , tocmai pentru c ă  nu exist ă  dou ă  interese sociale, unul în situa ţ ie normal ă  (exprimând interesul ac ţ ionarilor), altul în situa ţ ie de conflict (exprimând un interes distinct de acela al ac ţ ionarilor). Nu exist ă  decât un interes social, acela al ac ţ ionarilor 15 . În Fran ţ a, Curtea de Casa ţ ie, în mod constant, a apreciat c ă  abuzul de majoritate exist ă  atunci când o hot ă râre a fost luat ă  contrar interesului general al societ ăţ ii ş i în unicul scop de a favoriza membrii majorit ăţ ii în detrimentul minorit ăţ ii 16 . Prin aceast ă  defini ţ ie  jurispruden ţ ial ă  s-a pus în lumin ă  conflictul de interese dintre ac ţ ionari, astfel c ă  principiul de guvernare majoritar ă , menit a servi interesului tuturor ac ţ ionarilor, este deturnat, fiind folosit „în unicul scop de a favoriza membrii majorit ăţ ii în detrimentul minorit ăţ ii”. S-a considerat c ă  teoria abuzului de majoritate r ă spunde nevoii de a în ă bu ş i conflictele de interese dintre ac ţ ionari, care produc o ruptur ă  deliberat ă  a comunit ăţ ii de interes între ac ţ ionari. Defini ţ ia jurispruden ţ ial ă  a abuzului nu se mul ţ ume ş te cu singura constatare a acestei rupturi, ci s-a considerat drept criteriu suplimentar ca hot ă rârea s ă  fie luat ă  „contrar interesului general al societ ăţ ii”. S-a sus ţ inut c ă  no ţ iunea de interes social se compune din dou ă  elemente 17 , iar dac ă  unul dintre acestea lipse ş te, interesul social nu este realizat: – interesul ac ţ ionarilor, care exprim ă  scopul urm ă rit de gruparea societar ă , astfel c ă  îmbog ăţ irea ac ţ ionarilor rezult ă  din  îmbog ăţ irea patrimoniului social; – comunitatea de interes care exist ă  între ac ţ ionari, 13  R.N. Catan ă , op. cit., p. 145. 14  D. Schmidt. Les conflits d’interets dans la société anonyme, Joly, Paris, 2004, p. 318. 15  Ibidem. 16  D. Schmidt, op. cit., p. 314, nota 12. 17  Idem, p. 315-316.

new 3

Mar 7, 2018
Search
Similar documents
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks